În primele zile ale acestui an, Triumph a prezentat online o nouă motocicletă care continuă tradiția modelelor sportive ale producătorului britanic și poartă un nume devenit legendă, Daytona 660.
La două luni după lansarea virtuală, nu numai că am avut șansa să văd motocicleta, ci am putut chiar s-o testez în cadrul unui eveniment organizat de compania producătoare pentru presa internațională în Spania, la Alicante.
Povestea modelelor Daytona produse de Triumph începe cu aproape șase decenii în urmă, în anul 1966, la cursa de 200 de mile de la Daytona, atunci când Buddy Elmore, un pilot care a luat startul de pe poziția a 46-a a grilei de start, a reușit în final să câștige cursa, pilotând un prototip al modelului T100.
Triumph Daytona 500 și Tiger Daytona au fost produse până la începutul anilor ‘70, după care, la începutul anilor ‘90, au fost lansate Daytona 750, 900, 1000 și 1200, reintroducând numele în gama de modele.
Versiunile moderne Daytona au obținut victorii în cele mai puternice campionate de Supersport, în Marea Britanie, Franța și Germania, precum și în campionatul mondial de Supersport iar contractul reușit în 2019 de compania britanică, prin care Triumph a devenit furnizorul de motoare al clasei Moto2, a dus totul la un alt nivel.
Această mișcare strategică a influențat și producția modelelor de serie, producătorul oferind marelui public motociclete înrudite cu cele utilizate în competiții, cea mai spectaculoasă fiind ediția limitată Triumph Daytona Moto2 765, care folosește același motor de 765 cmc ca motocicletele din Moto2, cu setări diferite și componente mai rezistente.
Cu toate acestea, astfel de modele superperfomante nu pot reprezenta baza vânzărilor și se impunea apariția unui model sportiv utilizabil în fiecare zi.
De altfel, toate condițiile actuale au contribuit la reducerea drastică a vânzărilor de motociclete pur sportive: legislația mai strictă din toate țările europene, utilitatea din ce în ce mai redusă a unor astfel de motoare, normele de poluare și, de ce nu, prețurile mari justificate de dotările performante utilizate.
Daytona 660 este una dintre motocicletele de tip nou, sportiva de fiecare zi, are propulsorul pe care îl regăsim pe modelul Trident 660, dar, dacă spun că este același motor nu respect adevărul și fac o defavoare motocicletei.
Structural este același motor, dar foarte multe repere sunt modificate.
Motor în patru timpi, de 660 cmc, cu trei cilindri în linie, DOHC, patru supape pe cilindru, răcit cu lichid, până aici specificația tehnică a motorului coincide cu cea a propulsorului de pe Trident, dar admisia este alta, fiecare cilindru are propriul corp de injectoare, spre deosebire de motorul de la
Trident unde există un singur corp, evacuarea este modificată, alt vilbrochen, sunt alte supape, alte pistoane, alte axe cu came, o chiulasă redesenată cu altă cameră de ardere.
Totul a fost gândit pentru ca motorul să producă o putere maximă de 95 CP la 11.250 rpm, cu o turație maximă de peste 12650 rpm și un cuplu de 69 Nm din care 80% sunt disponibili la puțin peste 3000 rpm.
Acest ultim detaliu tehnic este cel care conferă motocicletei utilitatea în mersul de zi cu zi, cuplul oferit în plaja de turații de miloc, în care rulezi în trafic în cea mai mare parte a timpului.
Imediat după publicarea fișei tehnice a motocicletei și a performanțelor motorului, au fost voci care au întrebat de ce nu a fost instalat motorul de 675 cmc, care producea o putere maximă de peste 120 cai, având pe lângă cilindreea puțin mai mare și o ordine de aprindere diferită de cea de pe motorul 660, la 240 grade.
Răspunsul celor de la Triumph a fost că noua motocicletă este făcută pentru lumea reală, cea în care te deplasezi în fiecare zi, o motocicletă rapidă dar comodă, cu aspect sportiv dar utilă.
Acesta a fost principalul motiv, nu era nevoie de putere mai mare, chiar era de preferat să fie de 95 de cai, ca să poată fi limitat la cerere, la cei 35 kW care permit utilizarea motocicletei cu permis categoria A2 și implicit cresc considerabil segmentul de potențiali clienți.
Pentru asta, Triumph a pregătit un kit de limitare, care poate fi instalat și demontat ușor de unitățile service ale dealerilor oficiali.
Și șasiul are modificări importante.
În primul rând, pe un cadru sportiv dedicat sunt instalate alte amortizoare: pe față avem o furcă telescopică inversată Showa nereglabilă tip Big Piston cu funcții separate, cu jambele de 41 mm iar pe spate monoamortizor central Showa cu reglaj pe pretensionare.
Sistemul de frânare este compus pe față din dublu disc de 310 mm și etriere radiale cu patru pistonașe inscripționate cu sigla Triumph, despre care producătorul a declarat că sunt realizate de una dintre companiile specializate importante, fără să precizeze cine este furnizorul.
Mie mi se pare că seamănă cu cele produse de J.Juan, dar să nu mai spuneți la nimeni.
Daytona 660 fiind o motocicletă sportivă are geometria șasiului adaptată, cu furca față având un unghi de fugă mai mic, în încercarea de a muta greutatea pilotului mai în față pentru un control mai bun.
Lungimea motocicletei este puțin mai mare decât cea a modelului Trident cu care este înrudită, având ampatamentul de 1425 mm și o masă la plin de 201 kg.
Motocicleta are accelerație Ride-by-Wire dar nu are unitate de măsurare inerțială a maselor, deci are sisteme ABS și de control al tracțiunii standard, nu active pe viraje.
Există însă trei moduri de pilotaj, fiecare având presetat propriul răspuns al accelerației și nivel de intervenție al controlului tracțiunii.
Poziția pilotului este comodă, aș spune că este de mijloc comparând-o cu celelalte modele sportive de fiecare zi. Este mai puțin agresivă decât cea de pe Yamaha R7, dar nu atât de relaxată ca cea pe care o oferă Kawasaki Ninja 650, semighidoanele fiind instalate deasupra jugului superior și scărițele pilotului instalate mai sus și mai în spate decât la Trident 660.
M-am convins că tot ceea ce citisem despre poziția pilotului pe Daytona 660 este adevărat, parcurgând vreo 200 de km în regiunea Alicante și prin munții din sud-estul Spaniei.
Este genul de motocicletă pe care ai senzația că o cunoști de mult și te obișnuiești cu ea după primele minute de mers.
Daytona 660 este elastică, manevrabilă, ușor de pilotat, cu suspensii care funcționează foarte bine chiar dacă nu sunt reglabile și frâne eficace, fără mușcătura inițială caracteristică motocicletelor sportive pursânge, pentru că nici nu-ți trebuie așa ceva și toate astea fără să piardă caracterul sportiv, dar, exact așa cum a intenționat producătorul, sportiva de fiecare zi.
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau X (ex Twitter) iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.