Împreună cu Călin Drăgan, am reluat proiectul început anul trecut, să unim Baia Mare cu Orșova pe drumuri fără asfalt, prin munți și prin păduri. Așa că am pornit de unde l-am lăsat azi vară, de pe Muntele Găina.
Am găsit trecerea spre Ținutul Pădurenilor, una din cele mai frumoase și puțin cunoscute zone din țara asta. Pentru cine nu știe, asta e undeva prin Hunedoara, județ cu bogății naturale și bogații neasemuite, prea puțin știute și prea neprețuite.
N-am destule cuvinte să-i mulțumesc lui Ioan Bocșa, cel mai mare culegător de folclor de la Béla Bartók încoace, care mi-a deschis ochii spre locurile asta de poveste!
Am urcat din văile adânci în sate cocoțate pe vârfuri de munte, cu nume românești la fel de frumoase ca istoria lor de sute de ani: Lelese, Poiana Răchițelii, Alun, Poienița Voinii, Fața Roșie, Bătrâna, Cernișoara.
Am căutat-o pe Nana Cozana, un monument național de cântece vechi cum nu s-a mai văzut. Dar Nana nu-și mai poate duce singură cei 90 de ani și a coborât azi toamnă din munți, undeva pe lângă Hațeg, la copii. Iar fără Cozana, pe care în curând o va înghiți timpul, parcă spiritul Ținutului Pădurenilor nu se mai încheagă.
Mai rămân poveștile locurilor, încă nesfârșite, la fel de frumoase ca și poveștile oamenilor.
Dar cum tot mai puțini mai avem răbdarea să citim povești, ne vom mulțumi cu câteva fotografii. Care sunt și ele un fel de poveste, cu mai multe culori, dar poate cu mai puțin suflet. Însă care se citesc rapid, în ton cu vremurile, cu degetul arătător de la mâna dreaptă.
Dacă v-a plăcut ideea lui Marcel de a traversa țara pe drumuri fără asfalt, fotografiile și felul în care povestește, mai jos puteți afla cine este Marcel și puteți citi și alte aventuri ale prietenului meu.
Turul României pe contur (cu țara pe partea inimii) – de Marcel Petrișor
Sunt pe motocicletă din 1977, adică de 46 de ani. În perioada asta n-a fost niciun an, ba poate nici măcar o zi fără să am cel puțin o motocicletă. 
De obicei au fost două-trei, maxim cinci de-odată.
Am depășit de multișor milionul de kilometri pe două roți, îți spun asta nu ca să mă împopoțonez cu sclipiciuri, ci ca să știi că-ți consumi timpul cu unul din cei mai hârșâiți motocicliști locali încă în activitate.
Am condus toate genurile de motociclete, sute de modele diferite. Prima a fost un Simson, la 15 ani; acum merg la drum pe un Yamaha Super Ténéré 1200, în teren pe un Yamaha WR250 iar prin oraș pe Yamaha X-Max 300.
Fiecare zi din viață este câte o poveste, iar poveștile mele sunt, de ce mai multe ori, cu și despre motociclete. Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.