Cea mai disputată clasă de concurs din anii ‘70-’80, în perioada în care motocicletele se porneau la start împinse, era cea de 250 cmc.
Mă aflam în cel de-al treilea an de prezență pe circuite.
După primii doi ani în care am activat la clubul IIRUC, antrenorul nostru, domnul Gheorghe Zdrinca, cunoscut ca nea Gigi, fost pilot cu rezultate obținute cu câteva zeci de ani în urmă, a fost transferat la noua secție de motociclism înființată în cadrul clubului patronat de Direcția Municipală a Sporturilor, CSTA, club cu sediul aflat pe malul lacului Băneasa.
Îi datoram prezența în echipă, el fusese cel care mă remarcase și mă legitimase în 1978, așa că nu am ezitat atunci când nea Gigi a întrebat cine vrea să meargă cu dumnealui la noua secție și mi-am făcut imediat bagajele. Am fost însoțit de prietenii apropiați, astfel încât am reușit să alcătuim o mică echipă încă de la început.
Specialitatea lui nea Gigi era câștigarea competiției pe echipe, Cupa FRM. Nu avea nici un secret, pur și simplu știa cum să alcătuiască o echipă care să puncteze eficient la toate clasele la care participa, adunând cel mai mare punctaj pe echipe.
De data aceasta nu putea repeta performanța, eram prea puțini ca să contăm și 1980 a fost unul dintre puținele sezoane în care echipa din care făceam parte nu a cucerit Cupa FRM.
În acea perioadă, Cupa FRM era mai importantă decât campionatul, având șase etape, față de cele cinci ale campionatului, iar prin tradiție, etapa finală a Cupei se desfășura la București.
Dacă în primii doi ani participasem la clasa 175 cmc, odată cu mutarea făcută la noul club am avut noroc și am primit o motocicletă de 250 cmc pregătită de colegul meu Gigi Puran, care hotărâse să se retragă din activitate în ultimul moment.
Pregătirea însemna înlăturarea componentelor inutile și înlocuirea pieselor grele rămase cu unele mai ușoare, manufacturate. Motorul nu suferise nici o modificare, era cel standard, de pe modelul CZ de motocros.
Primele etape de Cupa au fost pentru mine de acomodare, concurența era copleșitoare.
La startul clasei 250 cmc se aliniau unii dintre cei mai valoroși piloți ai momentului: Viktor István Attila, campionul en-titre al clasei, Pascotă Ionel, Ion Lăzărescu, Birtalan Kálmán, Cornel Boboescu și la fiecare cursă luau startul peste 20 de piloți.
De la niște curse terminate pe la mijlocul clasamentuluji, am reușit să câștig cursa de la București, în fața publicului propriu, ultima etapă a Cupei FRM.
Din păcate, în 1980 nu era atât de ușor să ai fotografii la fiecare cursă, cea de mai sus fiind singura pe care o am cu motocicleta din acel an și cu acea cască, cel de-al doilea model de cască din fibră de sticlă producție proprie, a cărei poveste urmează într-un alt articol.
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.
Încă multi ani de trăit sănătos va doresc. Sunteți o legenda
SUPERB! Da erai un adevărat Maestro! Timpuri vechi cu miros adevărat de motocicleta. Ce nebunie!
Imi place mult si titlul de Ing.
E bine ca pui pe hirtie asa amintiri.
Spor la treaba
Ale