A fost odată ca niciodată. Așa încep toate poveștile frumoase românești cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene.
Din păcate, poveștile din sportul românesc, care era odată un adevărat Făt Frumos, nu mai încep așa.
Și chiar dacă asta este situația în majoritatea ramurilor sportive din România, eu vorbesc despre motociclism.
Eram copil și mergeam cu tramvaiul 14 până la capăt, în Pantelimon și, de acolo, mai mergeam cât mâncam o pâine, după care ajungeam la Stadionul Metalul, devenit Faur, pe stil nou.
Nu mergeam pentru fotbal, deși clubul a avut o tradiție frumoasă și în acest sport.
Mă duceam să văd concursurile de dirt-track, disciplină cunoscută în țările vorbitoare de engleză ca Speedway.
Este greu de descris în cuvinte spectacolul copleșitor de care aveai parte în tribune.
Un amestec de mirosuri, de metanol, ulei de ricin și gaze de eșapament, un zgomot infernal produs de motoarele în patru timpi cu eșapamente deschise, pișcăturile boabelor de zgură, în cazul în care stăteai prea aproape de mantinelă și publicul în delir, prezent în număr mare la fiecare eveniment.
Pe acea pistă de zgură s-au născut legende, adevărați monștri sacri ai motociclismului românesc: Gheorghe Voiculescu, Ion Cucu, Paul Voiculescu, Gheorghe Sora, urmați de cei din generația mea, Marian Gheorghe și Mircea Agrișan.
Am asistat la demostrații de forță, spectacole de gală, care ridicau tribunele în picioare și deveniseră un fel de marcă înregistrată a cartierului.
Asta până în 1989, când totul a început să meargă la vale, ca în mai toate sporturile din România.
Privatizări îndoielnice, interese imobiliare meschine și furăciuni de tot felul au făcut ca stadionul și întreaga bază sportivă Metalul să devină o ruină și să se aleagă praful de munca câtorva generații de entuziaști.
Cei câțiva pasionați care mai participau la competiții s-au împrăștiat în lumea largă și, în acest moment, cei câțiva piloți din ultima generaie de campioni ai clubului Metalul aleargă în alte țări, unde sunt apreciați și sprijiniți.
Atât Marian Gheorghe, cât și Mircea Agrișan, alături de copii sau nepoții lor, duc mai departe tradiția motociclismului de la Metalul și fac față cu succes într-o țară în care Speedway este o adevărată religie.
Ultimul intrat în acest club select, Andrei Cristian Sârbu, nepotul lui Mircea Agrișan, la numai 13 ani, își face debutul în competițiile de Speedway, intenționând să reprezinte România în ediția din acest an a Campionatul European de Speedway, la clasa 85 cmc, rezervată juniorilor de vârsta lui.
Lui, cât și veteranilor care ne-au încântat privirile ani de-a rândul, le urez succes și aștept cu drag să aud de noi peformanțe din partea ultimei generații de motocicliști formați la Metalul București.
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe YouTube.