Profitând de deplasarea la prima etapă de Cupă Balcanică de la Tripoli, am oprit pe drum la sediul companiei Yamaha Grecia.
Am plecat spre Tripoli, locul de desfășurare a Cupei Balcanice 1993, etapa 1-a
Primul concurs internațional al sezonului 1993 a fost cursa de la Tripoli, prima etapă a Cupei Balcanice.
Orașul este situat la sud de Atena, în mijlocul Peloponesului, a cărei capitală zonală este, iar circuitul era amenajat pe pista unui aeroport.
În drum către concurs, trecând pe lângă sediul companiei Yamaha Grecia, am oprit și am reușit să ne întâlnim cu Directorul General, pe care, după vreo două ore de discuții, se pare că l-am convins să deschidă operațiunea în România și să ne implice în derularea zilnică a viitoarei activități.
Am plecat mai departe, obosiți, dar încântați de rezultatul întâlnirii, având de parcurs încă vreo sută de kilometri, după mia făcută până atunci.
La concurs nu aveam mari așteptări, pentru că, chiar dacă acesta era primul concurs al anului, cunoșteam forța echipelor Greciei și a Bulgariei din anul precedent, diferența de material de concurs și valoare a bugetului echipelor fiind mult mai mare decât este azi.
În ziua concursului, duminică, am avut surpriza să ne trezim în parcul echipelor cu managerul de operațiuni internaționale de la Yamaha Grecia, domnul Michael Sembos, pe care îl întâlnisem la București și Sofia (vezi partea 1 și 2) și care a stat toată ziua cu noi, lângă microbuzul nostru, în mica împrejmuire pe care o amenajasem pe aeroport.
Principalele echipe din Grecia erau Yamaha și Honda Grecia, ambele sponsorizate de importatorii locali și, cel puțin cei din echipa Yamaha, îl cunoșteau pe domnul Sembos, dar dumnealui a stat cu noi tot timpul, stârnind curiozitatea celor din toate echipele prezente, atât grecești, cât și românești.
Rezultatul reușit a fost pe măsura valorii motocicletelor. Eu am terminat pe locul 13, mergând pe cocktailul construit de noi: motor de motocros YZ 250, model din acel an, 1993, adică vreo 50 CP, instalat pe șasiu complet TZR 250, adică pe o bicicletă de stradă modificată, nu specializată, de competiție.
Într-o binemeritată pauză în drum spre Tripoli
O astfel de motocicletă nu avea nici o șansă să iasă în față, atât piloții din Grecia, cât și cei din Bulgaria având motociclete Yamaha și Honda de competiție, de cel mult doi ani vechime, cu motoare de aproximativ 80 CP.
Cu toate astea, punctele primite la Tripoli, împreună cu cele obținute în etapa a doua de la Caracal și cele din ultima etapă, de la Plevna, m-au plasat în final pe locul 4 în Cupa Balcanică, cel mai bun rezultat românesc în competițiile internaționale ale sezonului 1993.
După concurs, întoarcerea acasă a fost o catastrofă.
La un moment dat s-a oprit motorul microbuzului, șoseaua era goală, afară era întuneric.
Atunci s-a auzit o mașină venind din spate în mare viteză, care a intrat în noi fără nici un pic de frână, cu peste 100 km/h.
Impactul a fost atât de puternic, încât tot ansamblul format din remorcă cu cele două motociclete de concurs și microbuzul plin, a fost aruncat în față vreo 15 metri.
Noi n-am pățit nimic, dar remorca a fost complet distrusă, iar motocicletele au avut carenele serios afectate, dar tot restul a scăpat ca prin miracol.
Arătau ca după bombardament, dar nimic serios, le-am putut repara până la concursul următor, epavele fiind aduse în țară de autobuzul clubului Steaua, care a venit în spatele nostru.
Marea greșeală a fost că nu ne-am dus la cel mai apropiat sediu ELPA (ACR-ul lor) pentru constatare, fiind convinși că procesul verbal de la Poliție este suficient pentru despăgubire.
Dacă făceam asta, cu ajutorul domnului Sembos, aveam mari șanse să primim două motociclete Yamaha de competiție, plătite de asigurarea grecească.
Dar n-a fost să fie, am rămas cu paguba și cu povestea pe care v-am spus-o.
Cupa Blacanică 1993, etapa 1 – Tripoli, Grecia, clasa 250 cmc
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.