Stabilit în România la începutul anilor ‘90, Alan Palmer a fost singurul cetățean britanic care a ajutat constant și dezinteresat motociclismul din țara noastră.
L-am cunoscut și ne-am împrietenit în 1994, când, fiind recent stabilit în România, Alan Palmer a mers la sediul Federaţiei Română de Motociclism oferindu-si ajutorul.
Pentru că nimeni din persoanele de decizie din conducerea Federaţiei de Motociclism nu vorbea engleza, nu au ştiut cum să scape mai repede de el şi i-au dat contactele lui Vlad Haralambie şi al meu, noi doi fiind prieteni nedespărţiţi, parteneri şi membri ai aceleiaşi grupări sportive, Moto Club Number One, devenită mai târziu Yamaha Racing Team Romania.
Ca semn al recunoaşterii noastre pentru mărinimia şi pasiunea pe care ne-a arătat-o zilnic, am hotărât imediat să-l alegem Preşedinte al grupării noastre.
Fără să aibă nici o pretenţie financiară, Alan Palmer a adus două motociclete Honda RS 125, motociclete cu care unul dintre fii sai, Chris Palmer, de şase ori învingător al cursei Tourist Trophy din Insula Man, câştigase multe curse în Marea Britanie.
Alan ne-a pus la dispoziție motocicletele, ocupându-se personal de întreţinerea lor şi costurile necesare, cu o singură condiţie: să mergem cu ele si, pe cât se poate, să câștigăm cursele.
Pe lângă motociclete, Alan a adus echipament şi, poate cel mai important lucru, experienţa şi informaţiile la care avusese acces, mergând cu noi la curse, prezent zi de zi în parcul de motoare, făcând reglajele fine ale motoarelor şi munca obişnuită de întreţinere a mecanicilor.
Anul 1998 a reprezentat ultimul an de participare la competiţii a seniorilor echipei, an în care echipa a reuşit să cucerească Cupa Federaţiei de Motociclism, devansând puternica echipă General Turbo – IMGB, pentru prima dată în ultimii 15 ani, performanţa fiind încununată şi de titlurile de Vicecampioni reuşite de Tase şi de mine la 125 cc, respectiv la 250 cc, precum şi titlul de Campion la una din clasele de juniori.
Anii au trecut, echipa şi-a încetat activitatea, dar prietenia noastră a continuat.
Am urmărit împreună evoluţia lui Chris Palmer, care a continuat să câştige curse pe circuitele stradale din Marea Britanie, Irlanda şi Insula Man până în 2014, când a hotărât să se retragă, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi comentatori de motociclism din Marea Britanie.
Asta până cu câteva zile în urmă, când Alan ne-a părăsit, după o grea suferință și a plecat într-o lume în care va întâlni vechi prieteni, mari campioni de motociclism.
Ziua în care ne-am despărțit de prietenul nostru Alan a fost și ziua în care am făcut cunoștință cu fiul său Chris, venit în România să-și ia rămas bun de la tatăl său.
A fost prima întâlnire cu marele campion, ziua în care ne-am cunoscut după nenumărate povești spuse de Alan, ziua în care ne-am despărțit de un vechi prieten, dar am câștigat alt prieten, pe fiul său.