Suntem contemporani cu mari legende ale sportului. E datoria noastră să-i cinstim acum, când încă sunt lângă noi. Giacomo Agostini este unul dintre ei.
Fiul unui industriaş bogat, Giacomo Agostini a jucat rolul fiului rătăcitor, care, în pofida opoziţiei tatălui său, a început să participe la curse moto, reuşind încă de la început să cucerească titlul de Campion al Italiei la 175 cmc. A repetat performanţa în anul următor, alergând la o clasă mai mare, reuşind şi un fantastic loc 4, la etapa de GP găzduită de Italia la Monza.
Primul pas fusese făcut în circuitul mondial de GP (devenit mai târziu MotoGP). Reuşita din primul sezon alergat în întregime, anul 1965, când Giacomo a terminat pe locul secund şi Vicecampion Mondial la 350 si 500 cmc, a reprezentat delimitarea motociclismului de viteză în nişte perioade foarte clare: înainte de Agostini, perioada Agostini şi cea de după.
De aici încolo, totul se rezumă la date statistice, greu de înţeles, imposibil de repetat, demne de admiraţie şi respect:
– 15 titluri de Campion Mondial;
– câte 7 titluri consecutive la 350 şi 500 cmc;
– 5 ani consecutivi în care a reuşit victoria la două clase simultan;
– 122 curse GP câştigate;
– 10 victorii în cursa TT din Insula Man;
– primul campionat mondial cucerit la 500 cmc cu motor în doi timpi
– ultima victorie din carieră a reprezentat în acelaşi timp, ultima victorie la 500 cmc pentru firma MV Agusta.
Pentru unii poate că sunt doar cifre, date statistice, dar pentru marele Giacomo Agostini, supranumit AGO, toate acestea au făcut ca el să fie idolatrizat în Italia.
Zi de zi, în fiecare zi, cu greu poate merge pe stradă, fiind oprit permanent de oamenii care vor să facă fotografii cu omul-legendă şi îl felicită pentru nişte victorii de acum 35 ani, vii în memoria tuturor celor din peninsulă. Ar merita să rămână şi în memoria noastră…
Am fost suficient de norocos să îl întâlnesc şi eu, la câteva evenimente la care am participat, fiind invitat de MV Agusta. Nu am putut să rezist şi l-am rugat să facem câte o fotografie, de fiecare dată când l-am întâlnit. Nu s-a supărat, pentru că nu refuză pe nimeni şi are răbdare cu toţi cei care îşi visează o amintire legată de idolul lor, aşa cum am fost şi eu.