TIBERIU TROIA

Motocicletele cu atas (Sidecar) – visatorii curselor – filmare Oradea, 18 iunie 1995

Unul dintre ultimele sezoane competitionale in care clasa motocicletelor cu atas a rezistat.

Imi aduc aminte cu placere de anii de glorie al acestei clase, in urma cu peste 30 ani, cand cursele erau dominate de doua echipaje din Sibiu, avand niste motociclete spectaculoase, echipate cu motoare Wartburg, care sunau demential si ne impresionau pe toti, indiferent daca eram, sau nu, fani ai motocicletelor cu atas.

Eforturile facute de pasionatii acestei clase de concurs sunt uriase si niciodata rasplatite. Nu ma refer la bani, pentru ca asta nu a primit nimeni dintre cei care au facut motociclism, cu, sau fara atas, pana in 2000, ci la recunoastere si apreciere. Macar atat !

 Prima cursa din sezonul 1995 a fost castigata de echipajul din Zarnesti, Petre Popescu pilot si Eugen Popa in atas. Ar fi un adevarat gest de desconsiderare fata de omul din atas, daca l-as numi pasager, pentru ca cel din atas are cea mai importanta, dificila si periculoasa sarcina. Nu este suficient sa stai in atas si sa te tii cum poti, ci, dimpotriva, trebuie sa te misti mult si repede, ca un adevarat atlet, pentru a contrabalansa in viraje masa motocicletei.

 Perechea Popescu – Popa este unul dintre cele mai vechi si experimentate echipaje din motociclismul romanesc. Ambii erau admirati de toata lumea din motive diferite. In timp ce Petre Popescu era invidiat pentru stilul sau de pilotaj indraznet si agresiv, partenerul sau era respectat pentru curajul sau a sta in atasul condus de Popescu.

 De-a lungul intregului sezon 1995, echipajul din Zarnesti s-a luptat cu perechea din Timisoara, Iulius Herman si Ioan Barabas, alta echipa formata din doi veterani entuziasti ai aceste discipline, oameni care au sacrificat totul pentru pasiunea care ii unea de o viata.

Domnul Herman locuia si muncea in Germania si, pentru fiecare cursa din campionatul romanesc, facea naveta pana in Romania, unde se lupta pentru o victorie care ii asigura o diploma amarata si un premiu in bani, care nu iti ajungea sa cumperi o sticla de sampanie.

atas - Popescu si Popa

Petre Popescu si Eugen Popa – 1990, Oradea

Poate nu ma veti crede, dar, la multe curse, nu se gaseau diplome pentru cei de pe podium si, cate odata, nici macar bani de premiu.

Dar cine se gandea pe vremea aceea la bani ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*