În accepțiunea generală, numele SuperSport ar trebui să definească o motocicletă cu pretenții sportive. Este Ducati SuperSport o sportivă sau o motocicletă pentru toți ?
În 2016, la Intermot, expoziția internațională de motociclete de la Köln, Ducati a prezentat noul model SuperSport. A fost singura premieră Ducati de la acea manifestare și am avut norocul (a se citi tupeul) să mă aflu la 2 metri de motocicleta dezvelită de domnul Claudio Domenicali personal.
Mărturisesc că am fost nedumerit încă de la început.
Nu reușeam să pun cap la cap informațiile proaspete și să înțeleg ce oferă noul model.
Supersport este numele unei categorii din Campionatul Mondial de Superbike, rezervat motocicletelor de 600, 675 și 750 cc, în funcție de formula tehnică a motorului, de numărul cilindrilor, în timp ce noul motor prezentat de Ducati avea 937 cc.
Când spui supersport gândul te duce la performanță și te aștepți să întâlnești o motocicletă rapidă, aidoma celor existente la această categorie, ori cei de la Ducati ne explicau că e o motocicletă pentru mers la serviciu, cu o putere puțin peste 100 CP, departe de performanțele cu care ne-au obișnuit modelele sportive.
Motocicletele sportive au o poziție a pilotului cu adevărat sportivă, în timp ce poziția oferită de acest model era evident una mult mai relaxată, cu un ghidon ridicat.
Toate informațiile cumulate nu duceau la un profil al unei motociclete pe care să o înțeleg.
Generația a doua SuperSport
Uitasem că Ducati nu era la prima încercare de acest fel, până în 2006 fiind produse alte două modele Supersport, de 800, respectiv de 1000 cc, ambele oferind o putere maximă de vreo 80 CP, construite după același principiu, o motocicletă pentru folosința zilnică.
Ca de obicei, toate nelămuririle mele legate de această motocicletă s-au risipit atunci când am avut ocazia să testez modelul.
Imediat după ce urci în șaua noului Supersport, îți dai seama că poziția pilotului nu are nici o legătură cu ceea ce găsești la orice sportivă, dar nici nu este tipică pentru o motocicletă pentru drumuri lungi. Poți adopta o poziție pentru cazurile în care ai folosi motocicleta pe un circuit, dar nu te poți aștepta la performanțe, atât din cauza poziției, cât și a motorului.
Nu este primul model pe care Ducati a instalat propulsorul Testastretta, de 937 cc, cu 2 cilindri gemeni în L la 90 de grade.
Același motor se găsește pe Hypermotard 939 și pe Multistrada 950, diferențele între cele trei variante fiind minime. Chiar dacă puterea maximă este de numai 113 CP, motorul este pregătit pentru folosința sportivă, având blocul motor și chiulasele reproiectate, dar nu are răspunsul exploziv al variantei instalate pe Hypermotard 939, accelerația ride-by-wire oferind un răspuns gradat, previzibil.
Livrarea puterii are loc pe o plajă largă de turație, dar, la turații joase, răspunsul se lasă așteptat, fiind ușor și mai ales sigur de utilizat în trafic, în treptele superioare ale cutiei de viteze, fiind suficient de flexibil pentru a nu crea probleme.
Cutia de viteze are șase trepte și schimbă impecabil, dar asta era de așteptat. Ceea ce m-a impresionat însă a fost sistemul de schimbare rapidă “quick-shifter” instalat pe motocicleta pe care am testat-o, sistem oferit de producător ca accesoriu. Acest sistem este livrat în configurație standard numai pe varianta S a modelului SuperSport, împreună cu suspensii Ohlins față/spate, prin intermediul cărora motocicleta se apropie simțitor de comportamentul unei sportive adevarate.
Datorită acestui sistem des întâlnit pe motocicletele rapide, vitezele se pot schimba fără ajutorul ambreiajului în ambele sensuri, sistemul lucrând însă diferit.
Atunci când se schimbă în viteză superioară, un microcontact aflat pe tija schimbătorului trimite un semnal unității centrale, care modifică momentul aprinderii și volumul injecției, iar în cazul schimbării în treapta inferioară, unitatea centrală lucrează cu ambreiajul.
Datorită acestui sistem, schimbarea în orice treaptă este cât se poate de facilă și rapidă, asemănătoare motocicletelor cu adevărat sportive.
Sistemele electronice – colac de salvare
Pachetul electronic cuprinzător are, printre altele, trei moduri de pilotaj: Urban, Touring și Sport.
Din păcate, nu am avut ocazia să testez motocicleta pe un circuit, dar mi-a plăcut răspunsul motorului în modul Touring, pe care l-aș caracteriza ca foarte echilibrat, puterea fiind livrată 100%, răspunsul accelerației fiind progresiv, nu direct, ca în modul Sport, controlul tracțiunii fiind presetat în treapta a patra (prima fiind cea mai puțin intruzivă), iar ABS-ul fiind setat la cel de-al treilea nivel, util pentru stradă sau ploaie.
Modul Urban este util în situațiile unui trafic aglomerat, în care oricum nu se pot folosi cei 113 CP ai motorului, drept pentru care, în acest mod, puterea este limitată la 75 CP, răspunsul accelerației este progresiv, controlul tracțiunii presetat în treapta a șasea, iar sistemul ABS la același ultim nivel.
În oricare dintre aceste moduri de pilotaj, atât controlul tracțiunii cu 8 nivele de intervenție, cât și sistemul ABS cu trei nivele produs de Bosch, sunt setate din fabrică corespunzător folosinței, dar pot fi modificate după dorință sau chiar anulate.
Sistemele electronice sofisticate, cu numeroase nivele de intervenție, sunt utile mai mult în cazul unei utilizări agresive sau pe circuit, pentru că în trafic este destul de greu să se simtă acțiunea controlului tracțiunii, poate doar atunci când se parcurge o zonă cu denivelări serioase.
Interfața pentru setarea sistemelor electronice este mai simplă decât cea de la Multistrada 1200S, care îmi amintesc că mi-a creat reale probleme, dar rămâne în continuare destul de incomodă, cel puțin pentru mine.
Toate informațiile legate de sistemele electronice și nivelul lor de intervenție, precum și informațiile obișnuite ale oricărei motociclete moderne, se regăsesc pe bordul cu cristale lichide, care are aceeași formă cu cel de pe Monster 821, ușor de citit chiar în condiții de lumină puternică, dar și aici m-a speriat numărul mare de informații furnizate pe o suprafață destul de mică.
Presupun că, odată intrat în posesia unei astfel de motociclete și folosind-o zilnic, te poți obișnui atât cu setarea sistemelor, cât și cu descifrarea informațiilor de pe bord, mai ales că o astfel de motocicletă nu presupune modificarea setărilor atât de des.
De unde vine ținuta de drum
Cadrul tip grindă cu zăbrele, preluat parțial de la modelul Monster 1200 și adaptat la noua platformă, este atașat de motor în partea din față, având o basculă monobraț din aluminiu turnat, un model nou, totul fiind îmbrăcat într-o caroserie ale cărei linii sunt inspirate din formele motocicletelor din familia Panigale.
Dacă până acum componentele importante descrise doar semănau cu cele instalate pe un supersport adevărat, suspensiile și elementele sistemului de frânare sunt similare celor folosite pe cele mai performate motociclete sportive.
Pe față este o furcă telescopică inversată Marzocchi de 43 mm complet complet reglabilă, pe spate un amortizor Sachs reglabil, în timp ce frânele ar fi bune pe orice altă motocicletă rapidă, având discuri semiflotante de 320 mm pe față și etriere Brembo față/spate, care, deservind un motor de doar 113 CP, oferă o frânare perfectă și mușcătura inițială tipică motoarelor puternice.
După test, am încercat să sintetizez informațiile acumulate și să-mi dau seama dacă Ducati SuperSport ar putea fi una dintre motocicletele pe care mi le-aș dori în fața casei.
Este interesantă, are caracter datorită motorului și distribuției desmodromice, poate fi practică, dar nu mă văd făcând o pasiune pentru ea.
Probabil că ar putea deveni pasiune pentru cineva aflat la prima motocicletă importantă (nu la prima din viață, pentru că nu ar înțelege nimic), dar nu cred că poate da fiori unui motociclist cu experiență.
Pentru mine Ducati SuperSport rămâne una dintre acele motociclete care contribuie la completarea experienței personale, care face legătura între categoriile sport și sport-touring, este înconjurată de parfumul legendei Ducati și este susținută moral de victoriile în competiții obținute de motocicletele fabricii din Bologna, timp de câteva decenii.
.
Ce mi-a plăcut la Ducati SuperSport:
Calitatea lucrăturii și atenția la detalii
Modul în care lucrează sistemul quick-shifter
Ce nu mi-a plăcut la Ducati SuperSport:
Poziția pilotului nehotărâtă, nici sportivă, nici touring (e adevărat, corespunzătoare conceptului “supersport de fiecare zi”, dar nu m-a convins).
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 12 (241) din decembrie 2017.
Motocicleta testată a fost pusă la dispoziție de Metrotehnica International, importatorul autorizat Ducati în România.
Fotografiile sunt opera prietenului meu, maestrul Radu Chindriș.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.
Pentru fanii Ducati, mai jos sunt alte teste ale unor modele Ducati, postate până acum.