Kawasaki Ninja H2 și H2R, cele două modele cu supraalimentare, au fost create ca un omagiu adus unei motociclete care a făcut senzaţie, H2 750SS Mach IV, cu motor în 2 timpi, cu trei cilindri.
Kawasaki H2 750 Mach IV
Anul 2015 a însemnat apariţia pe piaţă a unei noi generaţii de motociclete echipate cu supraalimentare, după peste 40 de ani de uitare.
Ca un omagiu adus unei motociclete care a făcut senzaţie şi a dominat lumea timp de câţiva ani, inginerii de la Kawasaki, asistaţi de specialişti din alte companii ale grupului Kawasaki Heavy Industries, producătoare de turbine, echipamente militare şi aerospaţiale, au creat două modele spectaculoase, Kawasaki Ninja H2 si H2R, care au ridicat standardele performanţelor la un nivel neegalat încă.
Principala caracteristică tehnică a celor două modele este supraalimentarea, admisia forţată, detaliu care practic le defineşte.
Kawasaki Z1R-TC , model 1978
Având proaspătă în memoria colectivă prima motocicletă de serie construită cu supraalimentare, Kawasaki Z1R-TC, apărută în 1978, colectivul firmei Kawasaki a realizat un nou model cu supraalimentare, singurul de pe piaţă în acest moment.
Dacă la Z1R-TC turbina era antrenată de gazele de eşapament, soluţia tehnică folosită acum este total diferită, acest supercharger fiind de fapt un compresor mecanic.
Sistemul admisiei forţate a fost proiectat de Kawasaki, de inginerii constructori de motociclete, asistaţi de specialişti din alte companii ale grupului Kawasaki Heavy Industries, producătoare de turbine, echipamente militare şi aerospaţiale.
Să nu uitam că, din cei patru mari producători de motociclete din Japonia, Kawasaki este cea mai mare companie, fiind de fapt o corporaţie multinaţională publică, cu zeci de subsidiare, filiale şi fabrici situate pe cinci continente, producţia Kawasaki cuprinzând avioane, elicoptere, vapoare, submarine, centrale electrice şi hidrocentrale, locomotive şi vagoane de tren, metrou şi multe alte produse de înaltă tehnologie.
Supraalimentarea este realizată de o turbină antrenată de un sistem planetar de pinioane, angrenat direct de vilbrochen, ansamblul fiind proiectat cu ajutorul tehnologiilor folosite de Kawasaki Aerospace Company, rezultatul fiind o unitate compactă, cu pierderi minime de putere.
Grupul de pinioane care angrenează compresorul.
Lanţul de pinioane multiplică viteza turbinei până la de nouă ori viteza vilbrochenului. Asta înseamnă că, la o viteză de rotaţie maximă a motorului de 14.000 rpm, turbina supraalimentării se învârte cu 130.000 rpm.
Ca să reziste la o astfel de solicitare, turbina este produsă dintr-un bloc de aluminiu forjat, frezat pe o maşină pe coordonate, având 6 palete la vârf şi 12 la bază.
Rezultatul este un debit de 200 litri de aer pompat pe secundă, flux care atinge viteze de 100 m/s.
Turbina compresorului de pe Kawasaki Ninja H2 și H2R
Aerul ajunge la supercharger prin filtrul de aer, intrând prin fanta de admisie a Ram-Air-ului, situată în partea stângă a carenei faţă, traseul fluxului de aer fiind gândit să fie cât mai drept, până la filtrul de aer, amplasat chiar în faţa superchargerului.
Puterea si cuplul maxim al motorului de pe Kawasaki Ninja H2 sunt similare cu cele ale suratei supersportive învingătoare în WSBK, ZX-10R, adică 200 CP la 11.000 rpm, sau 210 CP cu Ram-Air şi 133.5 Nm la 10.500 rpm, dar sunt obţinute la o turaţie mai joasă, datorită supraalimentării.
Compresorul de pe Kawasaki Ninja H2 și H2R în secțiune
Pentru ca o astfel de putere să ajungă la roată şi motocicleta să fie controlabilă, a fost nevoie de un şasiu pe măsură şi amortizoare performante.
Soluţia aleasă pentru şasiu este foarte interesantă, având componente produse din materiale total diferite.
Cadrul principal este tip grindă cu zăbrele, construit din ţeavă de oţel de 15,9 mm diametru şi 1,4 mm grosime, iar subcadrul, partea din spate care susţine şaua, este compus din două piese independente, produse din aluminiu forjat şi presat.
Cadrul motocicletelor Kawasaki Ninja H2 și H2R
Există şi o a treia piesă, care face legătura dintre primele două şi basculă, o placă prin care trece axul basculei, care copiază perfect forma blocului motor, ca un negativ, ca o matriţă. În acest fel, piesa intermediară asigură o legatură perfectă între cadru şi motor, transformând motorul în parte componentă a şasiului.
Amortizoarele au un rol cel puţin tot atât de important, fapt pentru care au fost alese nişte modele folosite în competiţii. Pe faţă s-a folosit noul model AOS-II (Air-Oil Separate) produs de Kayaba, utilizat pentru prima oară pe o motocicletă de stradă, complet ajustabil, foarte uşor de setat fără demontare, completat pe spate de un monoamortizor al aceluiaşi producător, cu posibilităţi complexe de setare.
Pentru astfel de performanţe ale motorului, instalat pe un şasiu rigid, asistat de nişte amortizoare eficiente, erau necesare cele mai bune frâne de pe piaţă. Instalaţia de frână este Brembo în întregime, cu cele mai mari discuri semiflotante existente, de 330 mm, acţionate de cele mai bune etriere monobloc şi pompe de frână având aceeaşi origine.
Ca o încununare a dotărilor de pe motocicletă, toate componentele de excepţie despre care am vorbit sunt asistate de un pachet electronic impresionant, care transformă întreg ansamblul dintr-o bestie dezlănţuită, într-o rachetă balistică uşor manevrabilă.
Controlul tracţiunii Kawasaki, ABS inteligent Kawasaki, sistem pentru asistarea plecărilor de pe loc (Kawasaki Launch Control Mode), controlul frânei de motor, quick shifter şi amortizor de direcţie electronic, dezvoltat împreună cu Öhlins, toate sistemele fiind asemănătoare cu cele de pe ZX-10R, dar nu identice.
Kawasaki Ninja H2 are 238 kg, mai mult cu 33 kg faţă de ZX-10R, în schimb, poziţia pilotului este mai relaxată, Ninja H2 fiind mai bună pentru mersul pe stradă, dar ZX-10R rămâne modelul Kawasaki de top pentru circuit.
Am lăsat pentru ultima parte a materialului senzaţiile pe care le ai în şaua acestei motociclete, partea cea mai plăcută, dar greu de împărtăşit.
Cuvintele sunt seci şi nu pot descrie fiorul pe care îl simţi.
Şi nu mă refer la viteza finală, care este similară cu cea pe care o au aproape toate motocicletele sportive din această categorie. Diferenţa o face acceleraţia impresionantă pe care o are Kawasaki Ninja H2 în momentul în care turaţia motorului se apropie de 10.000 rpm. Indiferent de viteza pe care o ai în acel moment, plecarea este violentă, efect al compresorului, dar spectaculos este faptul că păstrezi tot timpul senzaţia de siguranţă, stabilitatea ansamblului fiind perfectă. Cele 33 de kg în plus faţă de sora sportivă îi conferă acel echilibru şi control pe care ţi l-ai dori în orice moment pe o motocicletă.
Aş fi ipocrit să vă îndemn să testaţi Kawasaki Ninja H2 pentru a vă convinge de calităţile ei, exemplarele existente în România fiind uşor de numărat folosind degetele unei singure mâini.
Testul unei astfel de realizări tehnice trebuie considerat un privilegiu şi păstrat în memorie ca o şansă pe care viaţa ţi-a oferit-o.
Cel puţin asta a însemnat pentru mine, iar articolul pe care l-am scris nu ar fi fost posibil fără sprijinul prietenilor Sorin Mașinuță și Daniel Stoenescu, cărora le mulțumesc încă o dată pentru suport și dovezile de prietenie.
De obicei, în povestea care însoţeşte testele pe care le fac, nu comentez preţul motocicletei, menţionat de fiecare dată în caseta tehnică a articolului.
De data aceasta, voi face o excepţie, preţul acestui model născând polemici.
Valoarea unei motociclete, în special a unui proiect nou, îndrăzneţ, trebuie calculată diferit faţă de cea a unui vehicul utilitar, cu care mergi la piaţă.
Merită luate în consideraţie inovaţiile, tehnologia, materialele, nu numai caii putere şi viteza maximă. E adevărat că nu sunt mulţi cei care îşi pot permite un astfel de obiect scump, dar nici nu a fost gândit pentru vânzări în masă.
Probabil că sunt mult mai mulţi cei care şi-ar dori o astfel de minunăţie, dar posibilităţile lor financiare sunt limitate.
Prețul modelului Kawasaki Ninja H2 este 25.000 EURO, toate taxele incluse și poate fi comandat la firma United Motors, importatorul oficial pentru România al produselor Kawasaki.
Pentru cei nemultumiţi de nivelul preţului am o veste proastă: nu noi suntem cei care hotărâm dacă un preţ e mare, sau mic, ci piaţa, cererea şi oferta. Şi pentru că modelul Kawasaki Ninja H2 se vinde în majoritatea ţărilor cu listă de aşteptare, se pare că piaţa a hotărât, preţul este cel corect.
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 10 (227) din octombrie 2016.
Povestea testului motocicletei Kawasaki Ninja H2 nu ar fi avut valoare fără fotografiile făcute de prietenul meu, fotograful Radu Chindriș.
.
Dacă v-a plăcut prezentarea modelului Kawasaki Ninja H2, puteți găsi mai jos teste făcute cu alte motociclete Kawasaki, articole postate până acum.
Test Kawasaki ZX-10R Ninja model 2015 aniversar – varianta video
Kawasaki ZX-6R 636 standard şi ZX-6R modificat – Test comparativ
Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.