Pentru cei tineri este o poveste, poate mai greu de înțeles. Pentru mine și pentru cei care au avut Mobra, sunt amintiri prețioase.
Niciodată nu mi-a plăcut Mobra și nu am avut niciodată așa ceva.
Nenorocirea mea a fost că Regulamentul Federației de Moto m-a obligat să merg pe Mobra în primul an competițional.
De multe ori, motoretele care participau la curse dădeau tonul în ceea ce privește modificările, pentru cei mulți care nu mergeau la curse, dar aveau aceeași Mobra pe stradă.
Concursurile erau organizate în centrul orașelor gazdă a competiției și toți cei care aveau motociclete acasă, veneau să vadă nu numai întrecerea, ci și ce a mai apărut nou pe motoretele de concurs.
Poate o să par penibil pentru cei de vârsta mea, dar mă simt dator să vă aduc aminte că nu erau alte motociclete în afară de cele socialiste, adică IJ, MZ, Jawa, CZ, Simson și tot felul de alte mortăciuni, cu care erai obligat mai mult să meșterești, decât să faci kilometri.
Din acest motiv, toți cei care aveau o Mobra, sau orice altă motocicletă din care mai erau mii pe stradă, dar arătau toate lafel, se simțeau obligați să modifice câte ceva la ea, ca să o facă diferită.
Cel mai ușor de modificat era aspectul exterior, pentru că la motor, nu numai că era mai greu, dar nici nu se pricepea toată lumea, era mai scump, riscant și nu se vedea.
În acest fel a apărut o întreagă gamă de accesorii pentru motorete: carene, aripi, spoilere și multe altele.
Sigur că nu eu am fost cel care a făcut prima carenă de motocicletă în România, existau tot felul de carene primitive, pe care le puteai vedea pe stradă. Care mai de care mai strâmbe, lătărețe și asimetrice, vopsite cu vopsea de gard, făcute din lighean de plastic, tablă, sau placaj.
Poate că singur, fără o pregătire specială și neșcolit și cele făcute de mine ar fi fost tot așa, dar eu am avut norocul să fac cursuri de studiul formei, modelaj și sculptură, în cei 11 ani petrecuți în școli de artă.
Tot acolo am învățat ce înseamnă materialele mixte, din care, poate cel mai spectaculos este rășina armată cu fibră de sticlă.
Ca să nu inventez eu apa caldă, după multe încercări nereușite, am folosit experiența unora mai deștepți decât mine și am modificat o carenă veche de BMW, pe care am tăiat-o, micșorat-o pe 2 axe și modificat-o adăugând ipsos, chit și plastilină.
Rezultatul final a fost o primă piesă de caroserie, reușită în anul 1977, făcută pentru dimensiunile Mobrei și ale CZ-urilor Sport, care erau cele mai multe în trafic.
Probabil că ăsta a fost cel mai răspândit model de carenă care a circulat în România și se întâmplă să mai văd și azi exemplare pe diverse motociclete. Nu știu exact câte am făcut, dar cred că cel puțin 700-800 carene au fost instalate între 1978-1992.
Au urmat alte modele de carene adaptate pentru dimensiunile Mobrei, aripă de față, spoiler sub motor, codiță pentru finalul șeii.
Aripa de față a fost realizată prin scurtarea, îngustarea și modificarea curburii unei aripi de Yamaha RD80, spoilerul a fost adaptat dintr-un element de Yamaha FJ1200, iar codița pentru șa dintr-o piesă de Yamaha RD250, ambele tăiate, îngustate și scurtate.
Piesa pe care am făcut-o integral, de la zero și care a avut un succes deosebit, a fost o carenă mică, special făcuta pentru Mobra, având parbriz cu dublă curbură.
Pentru formarea parbrizului am făcut o matriță specială, din două bucăți, pozitiv/negativ, în care îndoiam bucățile de stiplex, totul fiind scufundat în apă fiartă, purtând mănuși de sudor, ca să nu rămân fără piele…
Una peste alta, dacă se instalau toate reperele pe care le produceam pe o Mobra, era foarte greu să-ți dai seama despre ce motor era vorba.
Cred că mulți dintre cei care citesc blogul, își vor recunoaște piesele de caroserie de pe vechile motorete, accesorii care le-au înfrumusețat motoarele și le-au făcut plimbările mai frumoase.
.
Dacă ați avut Mobra, sau doar v-a plăcut povestea și sunteți curioși să aflați cum am început să alerg la curse cu Mobra, puteți găsi mai jos articole postate până acum.
Poveşti cu Mobra – Cum am început să alerg în cursele de moto – partea 1-a
Poveşti cu Mobra – Cum am început să alerg în cursele de moto – partea a 2-a – Concurs de selecţie
Poveşti cu Mobra – 1977 – Cursa la care credeam că voi participa – partea a 3-a
Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.
In competitiile de karting, unde se foloseau motoare de s50 sau hoinar, mai alezai cilindrul. Functiona fix 2 curse + antrenament :))
EU AM AVUT O MOBRA DIN 1980 PANA IN 1985,AM LUAT PERMISUL CU SALA POLIGON SI TRASEU, AM FACUT TRANSFAGARASANUL DE 5 ORI. SAUA ERA CAM INCOMODA, LANTUL TREBUIA UNS BINE PERIODIC, ALTFEL AVEAI PROBLEME CU EL. IN REST CE SA SPUN COPIE ROMANEASCA DUPA HONDA
Nu e copie Honda, ci Mobra si Hoinar erau copii a diferite generatii de Zundapp 50.
Bună ! Aș vrea să cumpăr și eu o care Mă pentru o motoretă Hoinar dacă este posibil . Va multumesc !
Eu nu mă mai ocup de așa ceva de peste 25 de ani, îmi pare rău.