Honda Africa Twin 2016, varianta DCT (Dual Clutch Transmission), este probabil cea mai aşteptată motocicletă a acestui an.
Povestea a început exact acum 30 de ani, când o echipă de aur, formată din Gilles Lalay şi Cyril Neveu, pilotând două prototipuri NXR750, a ocupat primele două locuri în cea mai dură şi solicitantă ediţie a Raliului Paris-Dakar.
Peste 15.000 km, din care cea mai lungă etapă a măsurat nu mai puţin de 1650 km, competiţia a fost terminată de 100 de piloţi din cei 486 de participanţi care au luat startul.
Dominaţia s-a dovedit a fi totală, pentru că motocicleta NXR750 a fost câştigătoare şi în următoarele trei ediţii ale raliului.
Urmare a acestui succes a fost apariţia în 1988 a motocicletei de serie Africa Twin 650 echipată cu un motor V-Twin SOHC, care producea 57 CP, motor provenit din cel al modelului Transalp, la acel moment prezent pe piaţă în varianta de 600 cc.
Cu caracteristici tehnice care o recomandau pentru folosinţa în teren, cu o gardă la sol mare şi cursă lungă a amortizoarelor, modelul Africa Twin a fost repede lansat în varianta de 750 cc, în 1990, având motorul redesenat, un nou V-Twin de 61 CP.
Această motocicletă a rezistat ca lider al categoriei enduro-touring până în 2003, punând în dificultate multe motociclete produse de concurenţă.
După ani în care Honda nu a produs nimic spectaculos la categoria pe care a dominat-o copios, era normal ca un nou Africa Twin să fie aşteptat de mulţi fani ai firmei, nesatisfăcuţi de cardanul şi răcirea mixtă a liderului în vânzări, BMW R1200GS, sau de superputernica KTM 1190 Adventure, cu o fiabilitate mult îmbunătăţită, fiabilitate reuşită însă după multe generaţii de motoare care cedau prea repede.
Este adevărat că Honda nu a produs nimic nou la categoria Adventure, dar a făcut paşi mari în dezvoltarea modelelor de competiţie din gama CRF şi a cutiei de viteze automate, a sistemului cu dublu ambreiaj (DCT – Dual Clutch Transmission), apărută pentru prima dată pe VFR1200F, în 2009.
Testasem primul VFR1200F şi, deşi trebuie să recunosc că dublul ambreiaj îşi făcea treaba impecabil, nu mi-a plăcut senzaţia pe primii doi metri pe care îi parcurgeai, de parcă nu puteai controla plecarea motocicletei, mi se părea că mă controlează ea pe mine. Lipsa manetei de ambreiaj şi dozarea ambreiajului pe care n-o stăpâneai în întregime m-a făcut să nu fiu un adept al acestei cutii.
Aveam aceeaşi temere atunci când am plecat în test cu noul Africa Twin, dar am descoperit cu plăcere că evoluţia sistemului dublu ambreiaj este evidentă şi acum poţi controla perfect plecarea de la 0 km/h, chiar cu multă fineţe.
.
În afară de avantajele oferite de sistemul perfect de schimbare a vitezelor, motocicleta are numeroase alte caracteristici tehnice care o fac o alegere justificată pentru clasa Adventure.
Compactă, cu gardă la sol generoasă şi cu soluţii disponibile pentru înălţimea şeii potrivită pentru aproape oricine, îngustă datorită noului motor special proiectat, Honda Africa Twin îţi oferă senzaţii memorabile şi control total.
Chiar dacă nu excelează prin cei 94 CP şi nu poate fi un concurent pentru cei 125 CP pe care îi produce R1200GS, ca să nu mai vorbim de 150 CP ai modelului KTM 1190 Adventure, Africa Twin este o alegere.
Prinderea motorului pe cadru, în şase puncte, pentru o rigiditate sporită, soluţie copiată de la modelul CRF Rally, dublat de grija pentru amplasarea elementelor mai grele foarte aproape de motor (bateria, unitatea centrală ECU, modulatorul ABS) au avut ca rezultat o motocicletă foarte manevrabilă şi perfect controlabilă.
Există şi alte soluţii tehnice foarte eficace aplicate la Honda Africa Twin, din dorinţa de a centraliza masele şi de a reuşi o gardă la sol mare, dar cu un centru de greutate coborât, soluţii mai puţin evidente, nefiind la vedere.
Pompa de apă a fost amplasată în lăcaşul ambreiajului, pentru a scurta circuitul lichidului de răcire şi, implicit greutatea acestuia, rezervorul uleiului este amplasat în partea de jos a blocului motor reducând înălţimea şi coborând centrul de greutate, sau axa cu came este inspirată de cea folosită de motocicletele de motocros CRF, fiind compactă şi uşoară.
În afară de toate aceste rezolvări tehnice remarcabile, pe mine, ca folositor convins al ambreiajului, al cutiei de viteze tradiţionale şi a sistemelor electronice cât mai simple, m-a încântat uşurinţa cu care poţi seta şi comanda diferitele funcţii ale motocicletei, având comenzile bine distribuite pe butoane separate, nu cu o singură comandă centrală, pe care eşti obligat să o verifici vizual pe bord.
Singurul detaliu tehnic care parcă cere să fie îmbunătăţit este prezenţa arcurilor liniare în amortizoarele faţă, a căror acţiune se simte atunci când amortizoarele sunt setate cu precomprimarea mai moale (ca să nu zic soft), minus care poate fi corectat uşor prin înlocuirea arcurilor standard cu unele progresive, al căror răspuns este mai rigid pe măsură ce creşte solicitarea.
2016 Honda Africa Twin DCT
Acest prim test nu ar fi fost posibil fără sprijinul prietenului meu Dan Demetrescu şi a companiei pe care o conduce, Motor Team, cel mai activ dealer moto din reţelele oficiale Honda şi Suzuki, care mi-a oferit motocicleta personală Honda Africa Twin, motocicletă care, după părerea mea, va candida în scurt timp la titlul de cea mai reuşită motocicletă din categoria Adventure.
Materialul filmat a fost prezentat la Digi24, în rubrica moto a emisiunii La Volan din 2 iulie 2016.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.