TIBERIU TROIA

De-a lungul vremii, au existat mai multe domnişoare care au participat la cursele de motociclism viteză, dar au fost apariţii izolate, nu a existat o clasă specială, sau măcar o cursă destinată lor.

Trebuie să recunosc că nu am prea multe date despre doamnele care au mai apărut pe la curse în trecut, dar ştiu cu precizie ce s-a întâmplat începând din 1970.

După nişte ani în care motociclismul de viteză intrase într-un con de umbră, la mijlocul anilor ’70, cursele atât de mult apreciate de public au început să fie organizate din nou în Bucureşti.

La marginea de atunci a oraşului, pe platforma industrială Pipera, lângă pepiniera Toboc, pe un circuit stradal, au avut loc primele curse de viteză.

Această revenire a spectacolului oferit de curse a reprezentat renaşterea unui sport deosebit de popular altă dată. Interesul arătat de public şi prezenţa în număr mare a spectatorilor pe marginea traseului a determinat uzinele importante din ţară să hotărască înfiinţarea unor secţii de motociclism în cluburile pe care le patronau.

Mona Boată pe circuitul Pipera-Toboc

Înainte de 1989 toate întreprinderile erau obligate să susţină sportul şi raportau rezultatele obţinute, dar nu era specificat ce sporturi trebuiau sprijinite.

Cam toate întreprinderile mari înfiinţau echipe de fotbal pentru că în acest fel se adresau majorităţii angajaţilor, iar existenţa unei astfel de echipe, care implica mulţi oameni, le înlesnea diferite furăciuni şi producerea banilor negri, lucru care se întâmplă şi azi.

În tot acest context, văzând interesul crescut de care începuse să se bucure cursele de viteză, conducerea Federaţiei de Motociclism a hotărât să încurajeze prezenţa fetelor la concursuri.

Pentru ca participarea la curse şi efortul lor să fie şi răsplatit cu un titlu de Campioană, era necesară prezenţa la start a cel puţin trei sportive.

Unul dintre cei mai experimentaţi specialişti ai momentului era domnul George Zdrinca, antrenorul secţiei de moto a Asociaţiei Sportive IIRUC din Bucureşti.

Nea Gigi, aşa cum era alintat de toată lumea, fost pilot de moto şi câştigător de curse importante, având vechi ştate de serviciu în funcţia de antrenor, a fost primul care a înţeles oportunitatea şi a reacţionat, găsind trei domnişoare dornice să alerge la curse.

Emilia Dinu în turul de onoare

Problema nu era numai dorinţa, ci şi disponibilitatea de a-şi folosi propria motoretă în competiţii, pentru că proaspetele secţii de moto apărute nu aveau bază materială şi Mobre de oferit.

Astfel au apărut primele fete motocicliste: Mona Boată, Florilena Fărcaşanu şi Otilia Panca, pe lângă care, clubul Energia Câmpina a aliniat-o la start pe Niculiţa Frîncu, toate concurând cu Mobra de acasă, nemodificată.

Fetele alergau în aceeaşi cursă cu băieţii începători şi, spre surprinderea tuturor, mulţi dintre băieţi au fost nevoiţi să se recunoască învinşi.

În acest prim sezon 1979, cu un stil de pilotaj deosebit de agresiv, Mona a câştigat cursele la care a participat, terminând în primii 5-6, în curse la care luau startul peste 25 de piloţi.

La finalul anului, primul titlu de Campioană Naţională a fost cucerit de Florilena, Otilia terminând pe locul doi, titlu de Vicecampioană care avea să fie începutul unei lungi cariere sportive.

Reuşita primului sezon de participare la curse a fetelor a reprezentat un imbold pentru toate secţiile de moto din ţară, astfel încât, în 1980, la clasa 50 cc fete au fost înscrise nu mai puţin de şapte domnişoare la clasa începători, toate cele patru vedete ale primului sezon trecând la clasa 50 cc avansaţi.

De la stânga: Niculiţa Frîncu, Emilia Dinu, Florilena Fărcăşanu

Tocmai apăruseră două dintre viitoarele Campioane ale sezoanelor ce urmau – Emilia Dinu şi Silvia Iordache, ambele colege la TUMAG Bucureşti, viitorul club IMGB.

Din acest moment s-au stabilit nişte ierarhii, au apărut nişte valori şi titlul de Campioană la clasa fete a devenit o reuşită permanentă a clubului IMGB.

Emilia Dinu a cucerit campionatul între 1980 – 1985 câştigând aproape toate cursele, după care a trecut la conducerea fetelor Otilia, care se transferase şi ea la IMGB şi care a câştigat următoarele campionate până la sfârşitul anilor ’90.

În fiecare an erau înscrise peste 15 fete, toate cluburile din ţară au început să caute fete motocicliste şi să le aducă la curse.

Oradea, Târgu Mureş, Zărneşti, Timişoara, Arad, Câmpina, Hunedoara, Baia Mare, Galaţi, Suceava, Târgu Jiu, toate aceste oraşe erau reprezentate la cursele de fete.

Nu trebuie uitate domnişoarele care nu au reuşit să câştige vreun campionat, dar au luptat cu mult curaj şi pasiune, clasele de fete devenind una dintre cele mai aşteptate curse ale zilei.

Elvira Dan, Carmen Dumitraşcu, Doina Popescu, Elena Rauca, Éva Bánfi, Kati Bernad, Erzsébet Högyes, Cornelia Pricopi, Mihaela Fulău, Andreea Marcu sunt doar câteva din domnişoarele care au venit ani de zile la curse.

Ani de eforturi şi muncă, de sacrificii şi riscuri, fără să aştepte nimic în schimb, poate doar nişte aplauze.

Otilia Panca, victorie în cursa de la Câmpina, 29 iulie 1990

Tuturor acestor fete motocicliste, acum doamne respectabile, celor care ne însoţeau la curse, pe noi bărbaţii egoişti care ne satisfăceam pasiunea, doamnelor care ne-au urmărit din public, celor care merg pe stradă cu motocicleta şi o iubesc lafel ca noi, masculii, şi, de ce nu, doamnelor care citesc acest mic articol, o adâncă plecăciune de ziua voastră, din partea noastră, a bărbaţilor motociclişti.

Mai jos este mărţişorul audio dedicat domnişoarelor şi doamnelor motocicliste, sau nu, pe care, împreună cu prietenul Cetin Raşit, l-am inclus în emisiunea Undă Verde, transmisă pe 7 martie 2016 la DigiFM.