Filmul are la bază un scenariu inspirat de cartea “Barry: The Story of Motorcycling Legend Barry Sheene”, scrisă de Nick Harris şi Steve Parrish.
La începutul anilor ’80, un film cu şi despre motociclişti a tulburat lumea moto din România, pe atunci mică, dar activă. “Visul de argint al alergătorului” se numea filmul şi îmi aduc aminte că sala cinematografului Scala era neâncăpătoare, plină cu motociclişti, din care cel puţin jumătate au plecat acasă cu lacrimi pe obraz.
Tot ce pot spera este că “Sheene” (dacă acesta va rămâne numele viitorului film), ne va satisface setea de poveşti ale marilor personaje din lumea moto, pe care le vedem pe marile ecrane mult prea rar.
Ecranizarea este rodul parteneriatului dintre IO Films Australia şi Deep Spring Pictures UK, iar noutăţile legate de lansarea filmului le vom putea afla pe un website dedicat, unde poate fi găsit şi materialul promo de mai jos, pregătit pentru lansare.
Aici termin ştirea şi încep povestea, pentru că, în afară de apariţia unui film probabil foarte interesant, sunt foarte multe amănunte inedite în spatele acestei ştiri, care merită amintite.
Autorii cărţii care stă la baza scenariului sunt probabil cei mai potriviţi oameni care puteau relata viaţa marelui campion, devenit oficial Legenda Grand Prix în 2001.
Nick Harris este întemeietorul uneia dintre cele mai serioase agenţii media de comunicare si PR, apăruta cu 32 de ani în urmă, reprezentând în această perioadă interesele unor piloţi de top, echipe puternice, circuite şi organizatori de competiţii din lumea sportului auto-moto.
Având peste 35 ani de experienţă în lumea motociclismului la cel mai înalt nivel, Nick Harris a scris biografiile marilor campioni pe care i-a întâlnit, precum şi multe alte cărţi despre fenomenul moto.
Al doilea autor al cărţii nu este doar un jurnalist de primă mărime, ci şi o mare personalitate a sportului cu motor.
Barry Sheene si Steve Parrish
Multiplu campion britanic la clasele 500 cc şi Superbike, Steve Parrish a fost colegul de echipă al lui Barry Sheene în Campionatul Mondial, la clasa 500 cc, în anii 1976 şi 1977, sezoanele în care Barry Sheene a terminat învingător. După retragerea din competiţiile moto ca sportiv, şi-a început cariera de manager, cucerind cu echipa oficială Yamaha 3 titluri de Campion Superbike al Marii Britanii.
.
În paralel cu activitatea managerială, Steve Parish a început să participe la curse de camioane, iar rezultatele au fost senzaţionale.
A câştigat de patru ori campionatul britanic şi de tot atâtea ori pe cel European, retrăgându-se din activitatea sportivă în 2002, la 47 ani, fiind considerat cel mai mare pilot de camioane pe circuit.
După viaţa sportivă a început-o pe cea de comentator, fiind prezent la microfonul multor posturi de radio şi TV, comentând curse de auto, moto şi chiar Red Bull Air Race, fiind pilot licenţiat.
Despre eroul cărţii sunt prea multe de spus, nu degeaba s-au scris cărţi despre el.
În afara talentului de excepţie, Barry Sheene a fost aşa cum am învăţat noi la şcoala ca nu trebuie să fim.
Playboy renumit, băutor serios, fumător înrăit, petrecăreţ nevoie mare, s-a căsătorit cu Stephanie McLean, fotomodel pentru Penthause, cu care a avut o viaţă de familie frumoasă şi doi copii.
Barry Sheene si George Harrison
În timpul liber petrecea cu bunii săi prieteni Ringo Starr şi George Harrison, doi dintre membrii formaţiei Beatles, principala distracţie fiind fumatul şi băutul. Fuma atât de mult, încât a făcut o gaură în mandibula căştii integrale, ca să poata fuma pe grila de start, înainte de cursă.
Rezultatele sportive sunt fabuloase, este un monstru sacru al acestui sport şi rămâne singurul pilot din istorie care a câştigat curse de Grand Prix la clasele 50, 125, 500 şi 750 cc.
Recordul nu va putea fi egalat niciodată, nu numai pentru că aceste clase au fost desfiinţate, dar nimeni nu va mai putea câştiga o cursă de GP având avantaj faţă de locul doi peste două minute şi jumătate…
Nu vreau să insist cu inşiruirea performanţelor marelui pilot, pentru că este prea mare şi valoros ca să-i minimalizez performanţele în câteva rânduri.
Pentru mine a fost un model, un idol. Ca să fiu înţeles bine, postez mai jos două poze, una cu Barry Sheene în 1981, cea de-a doua cu mine în 1982, în singura cursa desfăşurată pe circuitul Glina, de lângă Bucureşti..
Barry Sheene în 1981
Nu aş îndrăzni niciodadă să mă compar cu Barry Sheene, ar fi nerealist şi caraghios, dar să visezi e voie.
Chiar dacă cele două motociclete erau la ani lumină diferenţă din punct de vedere tehnic, am vopsit motocicleta de concurs alegând un model similar cu cel al Campionului Mondial en titre, ca semn al admiraţiei şi respectului meu.
Tiberiu Troia în cursa de la Glina, lângă Bucureşti – 1982
Pentru acei ani, în care nu aveam acces la informaţie, cursele de moto nu puteau fi văzute în România la TV, sau în presa, asta ar putea fi considerată o realizare.
Astept filmul cu interes!