Poate că mulţi dintre motocicliştii din România nici nu ştiu că există motociclism de performanţă pentru copii.
Festivitatea de premiere 2015
Nici nu ar fi de mirare, pentru că în multe regiuni din România nu a existat tradiţie în sportul cu motor. Chiar dacă erau mulţi pasionaţi, folositori de zi cu zi a motocicletelor, sportul de performanţă nu era dezvoltat, sau, pur şi simplu, nu exista.
Cele patru discipline tradiţionale în care au existat clase de concurs pentru copii, au rămas doar trei: viteza pe circuit, motocros şi supermoto. Din păcate, dirt-track, una dintre cele mai periculoase şi spectaculoase sporturi cu motor, în România este pe cale de dispariţie, iar copii, care făceau deliciul spectacolului, au dispărut în acest sport.
Motocros a existat în cateva zone în care erau cluburi cu tradiţie şi condiţii pe măsură.
E lesne de înţeles de ce nu se făcea motocros pe malul mării, în schimb erau cluburi pe metru patrat în zonele muntoase şi la deal: Braşov, Zărneşti, Câmpina, Buzău, Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe, Câmpulung. Pe lângă toate aceste cluburi exista câte o pistă de motocros şi asta nu se întâmpla pentru că o lăsase Dumnezeu pe Pământ, ci pentru că oamenii din acele cluburi amenajaseră pistele respective.
Denis Pop la inceputul carierei, acum multiplu Campion, fiul legendei motocrosului, Florian Pop
La viteză pe circuit lucrurile sunt puţin mai complicate. Categoriile de copii au fost introduse în Campionat doar în anul 1996, astfel încât s-au putut alinia la start doar piloţi din cele câteva cluburi care mai existau la acea dată: Timişoara, Arad, Târgu Mureş, Bucureşti.
Dintre toate aceste ramuri ale motociclismului din ţara noastră, supermoto este cea mai tânără, iar categoriile de copii au fost introduse recent.
În ce priveste participanţii, ei provin de la cluburile cu activitate la viteză pe circuit, cursele fiind organizate împreuna cu cele ale copiilor de la viteză.
Aceasta fiind introducerea, sa revenim la problema.
Daca până în 1989 finanţarea sportului era o chestiune simplă, fiecare club fiind arondat unei întreprinderi de stat care suporta cheltuielile, în ultimii ani banii necesari activităţii sportive au devenit o problemă majoră, din cauza căreia tot sportul românesc este în comă.
Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de câte o excepţie reuşită în sporturi individuale, sau în câte o disciplină în care apare câte un geniu solitar, care reuşeşte să scoată performanţă cu câte un sportiv, sau cu o echipă bine pregătita şi, în general finanţată din bani publici, de Primării.
Pentru fiecare echipă cu rezultate, funcţionează alte câteva zeci de echipe care consumă bani degeaba, numai ca să se poată scurge bani în alte direcţii.
Chiar şi echipele finanţate din bani privaţi au câte un “consumator” care îşi face mendrele, iar cazurile sunt multe, cunoscute, dar neamendate.
În general sunt preferate sporturile din care se pot mulge bani fără explicaţii prea multe, iar pentru susţinerea activităţii a 2-3 copii, nu prea ai cum să justifici mari cheltuieli suplimentare.
Si iată cum banii ajung tot la sporturile cunoscute, cu echipe numeroase şi alte echipe de rezerve în spate, cu doctori, maseuri, terapeuţi, psihologi, asistenţi, băgători de seamă, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine, se pot justifica bani mulţi pe cap de vită furajată.
Copii nu au nici o şansă, în afară de susţinerea financiară a părinţilor şi nu toţi părinţii au posibilitatea să o facă. Culmea e că exact cei mai lipsiţi de posibilităţi îşi dau haina de pe ei pentru susţinerea copilului, iar cei care se joacă cu milioane aşteaptă banul public. Şi aici cazurile sunt cunoscute şi acceptate de toată lumea, fără proteste prea mari.
Dacă vrem să vedem piloţi în cursele de moto internaţionale trebuie să încurajăm şi să susţinem copii.
Este nevoie de 5-8 ani de pregătire pentru ca un copil să ajungă la nivelul necesar, să concureze cu şanse şi să se bată de la egal la egal cu alţi tineri din ţările cu motociclism dezvoltat: Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie.
Sunt sigur că sunt mii de iubitori ai motociclismului care urmăresc cursele de moto la televizor, se bucură pentru victoriile piloţilor pe care îi admiră şi ar fi fericiţi să poată urmări un tânăr pilot român care termină cursa pe podium.
Pilot la clasa juniori 3
S-a putut în acest an la clasa STK 600 din Campionatul Mondial de Superbike, unde turcul Toprak Razgatlioglu, la 18 ani a distrus orice concurenţă, câştigând 6 curse în primul său sezon internaţional, la 10 ani de la prima sa cursă.
E adevărat că tatăl său este motociclist (chiar cascador), iar Kenan Sofuoglu i-a fost mentor şi antrenor, dar motociclismul din Turcia nu este atât de departe faţă de cel din România, ca să nu îndrăznim să visăm.
Visele noastre de azi pot fi realitatea copiilor motociclişti de mâine, dar trebuie ajutaţi.
Până acum ne plângeam de legea sponsorizării, care nu încuraja cu nimic potenţialii finanţatori. Acum se pare că putem întinde o mână copiilor, iar cei care au câte o firmă, pot ajuta cu 20% din impozitul pe profit, sumă care poate fi virată cluburilor care cresc copii.
Nu vă voi face recomandări, ca să nu fiu acuzat că sunt părtinitor, sau lipsit de obiectivitate, cum s-a mai întâmplat.
Sunt sigur că cei care pot şi vor, se vor descurca şi vor găsi o grupare care merită ajutată.
Sprijiniţi copiii, ei sunt speranţa motociclismului românesc !
