TIBERIU TROIA

Azi am văzut cu toţi o cursă de moto palpitantă de MotoGP la Sepang, cursă care a început frumos, s-a terminat urât şi ne-a împărţit în tabere, aşa cum a făcut-o politica românească în ultimii 25 ani.

Nu vreau să fac analiza incidentului care ocupă toate paginile de comentarii sportive şi nu vreau să acuz pe nimeni. Sunt prea mic pentru asta şi nu pot să critic nişte titani ai motociclismului, care au reuşit în carieră performanţe pe care noi, oamenii de rând, nici nu le putem visa.

Singurul lucru pe care îl pot face este să-mi spun părerea despre efectele pe care cred eu că le va avea incidentul de azi.

Motociclismul este un sport pentru oamenii foarte activi, care pot fi de multe ori impulsivi. Dacă ar fi altfel, probabil că ar face carieră în şah, sau în concursurile de cuvinte încrucişate, nu în curse în care se merge cu peste 300 km/h.

Am asistat în trecut la dispute discutabile în cursele din România, pe vremea curselor desfăşurate pe circuit stradal, evenimente în care au fost implicaţi piloţi valoroşi, nume binecunoscute pe care nu vreau sa le întinez.

Am văzut curse în care piloţii îşi împărţeau cu dărnicie picioare în rezervor şi pumni în gură, totul în timp ce mergeau în paralel, pe linia dreaptă din faţa tribunei oficiale. Se întâmpla la cursa desfăşurată la Ploieşti, etapa din Campionatul Naţional, ediţia 1978. Întâmplarea fiind foarte veche, nu am mărturii foto.

Mi s-a întâmplat şi mie, la cursa finală a sezonului 1987, la Oradea. Ţin minte că atunci m-a deranjat foarte tare, dar acum, după 30 ani, îmi aduc aminte de cursă cu nostalgie şi am trecut peste incident, păstrând o legătura caldă şi prietenească cu adversarul meu de atunci.

În acest caz, am păstrat câteva fotografii, iar cursa este vie în amintirea celor care au fost acolo, a fost de referinţă.

Cursă 250cc – Oradea 1987

Mai târziu s-a trecut la cursele de pe aeroporturi, dar metodele au rămas aceleaşi. Doi dintre cei mai cunoscuţi piloţi ai momentului au intrat la contact intenţionat şi nu o dată, ci de vreo 3 ori într-o sută de metri…

De data asta, totul având loc în 1997, există şi filmări ale cursei, desfăşurată la Caransebeş, pe 25 septembrie, personajele fiind cunoscute de toată lumea. Filmul de mai jos conţine numai fazele tari, în total vreo 10 secunde.

E adevărat că asta se întâmpla în cursele din România, dar s-a întâmplat la toate nivelurile, în toate campionatele mari, chiar şi în cel mai mare şi urmărit de o lume întreagă.

Diferenţa este că piloţii din MotoGP sunt vedete, persoane publice, care sunt tot timpul în vizorul opiniei publice şi ar trebui să fie un exemplu de moralitate şi comportament civilizat.

Un gest ca cel pe care l-a văzut azi o lume întreagă, nu face bine nimănui, nici celor doi direct implicaţi în incident, nici celor care au alergat în aceeaşi cursă, nici Direcţiei de cursă care a fost obligată să ia măsuri disciplinare, nici publicului şi cu siguranţă nu a făcut bine sportului.

Toată lumea a rămas cu un gust amar şi toată lumea e supărată.

Motivele sunt diferite, dar rezultatul final este acelaşi.

Marc Marquez e supărat că a abandonat, a rămas fără puncte şi cu mândria şifonată.

Valentino Rossi e supărat că a fost penalizat în urma unui eveniment provocat de jocurile celorlalţi şi nervilor săi ajunşi la capăt.

Jorge Lorenzo e supărat că Rossi nu a fost pedepsit mai aspru.

Dani Pedrosa e supărat pentru că performanţa lui de azi a trecut pe planul doi.

Echipele piloţilor implicaţi sunt supărate din motive evidente.

Noi toţi suntem supăraţi, indiferent că suntem fani ai lui Valentino, ai lui Lorenzo, ai lui Marc Marquez, sau ai cui vreţi voi…

Toată lumea e supărată şi, de azi, motociclismul parcă începe să se apropie de fotbal.

ŞI ASTA NU TREBUIE SĂ SE ÎNTÂMPLE !

Dacă pe piloţi nu cred că am dreptul să-i critic, în schimb asta pot s-o spun: totul trebuie să înceteze şi sportul să rămână sport, chiar dacă la mijloc sunt tone de bani şi multe ambiţii.

Spectacolul trebuie să continue, jocurile de culise să rămână apanajul sporturilor care nu mai sunt de mult altceva decât o afacere de prost gust şi momentul Sepang 25 octombrie 2015 să rămână în amintirea colectivă ca un moment de rătăcire, nu ca începutul unei noi perioade.

Dacă şi motociclismul a început să ne împartă în tabere, aşa cum a făcut-o politica românescă, atunci totul se duce de râpă.

Eu înca mai am speranţe.

Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.