TIBERIU TROIA

Fragment din articolul publicat în revista Auto Motor şi Sport nr. 7 (212) din iulie 2015.

Zona rezervată pentru Bridgestone în parcul echipelor la MotoGP

MotoGP este campionatul mondial de motociclism pe circuit, competiţie într-o permanentă căutare, care a schimbat de-a lungul anilor numele, regulamentele, locurile de organizare a curselor, generaţii de piloţi, mărci de motociclete.

A generat pasiuni, a produs idoli şi martiri, a transformat oameni simpli în legende şi vedete în diavoli, a făcut pe mulţi să cheltuiască averi şi a îmbogăţit pe mulţi, pentru că este, în afară de un spectacol fantastic, o mare afacere.

În ultima perioadă, era Internetului a transformat totul în afacere şi sportul nu a avut cum să scape de la regulă.

Dacă la primele ediţii ale Campionatul Mondial, în 1949, piloţii veneau la cursă la volanul unei maşini obosite în care dormeau în noaptea premergatoare cursei, mergeau cu nişte cauciucuri pe care le avea orice gloabă de pe stradă, cumparau benzina de la pompă şi nu exista noţiunea de pilot angajat, acum piloţii de vârf au salarii de peste 10 milioane de dolari pe an, o echipă vine la concurs pentru 2 piloţi cu 7 camioane TIR pe care le traversează peste ocean, benzina de concurs costă 30 euro litrul, iar în cauciucuri este înglobată tehnologie demnă de secolul viitor.

Zona rezervată echipei oficiale Yamaha în parcul echipelor de la Mugello

De la nişte curse la care participau numai pasionaţii (ca să nu spun obsedaţii) de motoare, unde se adunau 30-40.000 de spectatori, acum totul este un mare circ, un turneu care străbate continente, strânge sute de milioane de oameni în faţa televizoarelor, cheltuieşte şi colectează miliarde de dolari, devenind una dintre cele mai fabuloase afaceri din lumea sportului profesionist.

Orice concurs este un spectacol grandios, orice zi petrecută în parcul echipelor este o sărbătoare, la care nu oricine poate participa, dar toată lumea care a fost odată visează să revină.

Recent am avut şansa să fiu invitat de Bridgestone, una dintre cele mai mari firme producătoare de anvelope, la cursa MotoGP desfăşurată în Italia, la Mugello.

În parcul rezervat echipelor la Mugello

Fiind implicat în viaţa moto de vreo 40 ani, am avut destul timp la dispoziţie, ca orice român care se respectă, să-mi formez părerea proprie despre ce este motociclismul şi cu ce se mănâncă el, să am piloţi pe care îi simpatizez şi alţii pe care nu-i agreez, numai din motive subiective şi nefondate, aşa, cam ca la fotbal.

Când ai însă şansa să vezi pe viu spectacolul, să intri în boxa unei echipe din primul eşalon, trebuie să laşi deoparte părerile personale, simpatiile şi antipatiile şi să intri în parcul echipelor, aşa cum bunicile noastre intrau în biserică.

În standul Bridgestone cu Hiroshi Yamada-san

Împreună cu patru gazetari din Italia, am fost primiţi în zona de protocol a firmei Bridgestone, unicul furnizor de anvelope al clasei regină, de domnul Hiroshi Yamada, managerul departamentului motorsport al firmei.

Am descoperit un om mult prea modest pentru experienţa lui şi aportul pe care l-a adus competiţiei, în peste 20 ani de activitate. Am descoperit mult mai mult decât o firmă care produce cauciucuri, am aflat o poveste frumoasă despre începutul romantic al unei companii despre care nimeni din lumea curselor nu auzise nimic.

Hiroshi Yamada, Managerul Bridgestone Motorsport şi Jorge Lorenzo

Cu doar 30 ani în urmă, Bridgestone a hotărat să ofere primele cauciucuri unor piloţi din Japonia, pentru ca după doar 2 ani să obţină primul podium într-o cursă de Campionat Mondial, în cursa de casă de la Suzuka, cea care este considerată cea mai importantă pentru toti producătorii din Japonia, indiferent ce produc ei.

În 1991, firma intră oficial în Campionatul Mondial la clasa mică – 125cc şi încet, cu paşi mici dar siguri, devine furnizor pentru piloţi de la toate clasele, toate astea sub coordonarea lui Yamada-san.

Munca şi dedicaţia echipei coordonate de inginerul japonez aduc primul titlu de Campion Mondial în 2007, când Casey Stoner dovedeşte tuturor că este singurul pilot care poate controla motocicleta Ducati şi poate pune la roată puterea sălbatică a bicilindrului italian, fiara salbatică a MotoGP-ului.

Acest titlu a reprezentat consacrarea definitivă a companiei şi, doi ani mai târziu, a dus la alegerea firmei Bridgestone ca unic furnizor de cauciucuri pentru clasa MotoGP.

Sărbătorirea a 100 victorii în MotoGP

A început era Bridgestone, cu mii de anvelope aduse pentru fiecare cursă, modele de anvelope produse pentru fiecare circuit, sute de cauciucuri analizate după fiecare cursă, evidenţă strictă a tuturor cauciucurilor fiecărui pilot, un efort continuu dus de-a lungul a câţiva ani, până acum, în 2015, când, la sfârşitul sezonului în curs, furnizorul va fi schimbat.

Una dintre explicaţiile succesului care a surprins pe mulţi este cultul muncii pe care îl are poporul japonez. Am urmărit echipa Bridgestone la lucru, în boxa aflată în parcul echipelor. Toţi membri echipei roboteau, fiecare mişcându-se ca după un scenariu bine pus la punct şi exersat de multe ori.

Atelierul mobil Bridgestone

Nu puteai să îţi dai seama dacă vreunul dintre oameni este şef, sau simplu mecanic, pentru că toţi îşi făceau treaba, fără să se audă comenzi, sau ordine.

Pe unul dintre cei care lucrau în boxă, luând probe din cauciucurile folosite şi aşezând în ordine mostrele, l-am recunoscut din cursele pe care le urmăream cu sufletul la gură, cu câţiva ani în urma. Neştiut de nici unul dintre vizitatorii tineri din parc, dar cunoscut de obişnuitii casei, cel care muncea fără să aştepte recunoaştere publică era Masao Azuma, fost pilot la clasa 125cc, câştigător de 10 ori în Campionatul Mondial.

Masao Azuma lucrând cu Casey Stoner

În perioada 1996-2003, Azuma a luat startul în 110 curse şi a terminat pe podium de 20 ori, pentru ca acum să îşi aducă aportul la dezvoltarea firmei din boxa tehnică, fiind mecanic şef al echipei prezente în MotoGP.

Asemenea lui, oameni acum nebăgaţi în seamă de camerele de luat vederi ocupate cu vedetele momentului, sumedenie de oameni trecuţi de prima tinereţe roboteau în boxele echipelor, fiecare cunoscându-şi rolul fără greseală, foşti sportivi care îşi continuă pasiunea şi respiră aerul curselor, adevăratul lor oxigen.

Odată făcându-ne cunoscută povestea prezenţei Bridgestone în circuitul mondial, gazdele noastre ne-au însoţit în parc, după un program bine pus la punct, cu câteva săptămani înainte.

De la discuţia amicală, relaxată pe care am avut-o cu Hiroshi Yamada şi oamenii lui, am fost aruncaţi direct în cuşca leilor.

În boxa echipei Yamaha Tech 3 la Mugello

Prima vizită a fost în boxa echipei Yamaha Tech 3, una dintre primele 4 echipe ca valoare din MotoGP.

Am intrat în mijlocul boxei în plin antrenament, între cei doi piloţi ai echipei, Pol Espargaro şi Bradley Smith, care tocmai terminaseră o serie de ture şi reveniseră la echipele tehnice, pentru a relata cum s-a comportat motocicleta şi ce anume trebuia remediat, sau reglat.

În boxa Yamaha Tech 3 lângă Pol Espargaro

Am fost rugaţi să stam grupaţi într-un loc bine delimitat, pentru ca echipele tehnice să se poată desfăşura, după care am fost ignoraţi complet, parcă nici nu eram în boxă. Din nou, fiecare om din echipă îşi juca rolul, ca într-un balet mecanic repetat de multe ori, în aşteptarea marelui spectacol din ziua cursei, pentru care se depuneau toate eforturile.

În boxa Yamaha Tech 3 lângă Bradley Smith

După o discuţie de câteva minute între piloţi şi inginerul şef al fiecăruia, echipele celor 2 piloţi au trecut la treabă, la fiecare motocicletă aducându-se modificările solicitate de pilot. Cele câteva minute necesare intervenţiei tehnice au însemnat câteva momente de pauză pentru piloţi, suficient pentru a urmări pe ecranele din boxă adversarii şi timpii realizaţi de ei.

Echipa tehnică lucrând la motocicleta lui Bradley Smith

În clipa în care mecanicii au terminat intervenţia la cele două motociclete, piloţii au reintrat pe circuit, iar pentru noi a sosit momentul să trecem la următorul punct al vizitei.

A urmat vizita organizată de Bridgestone în boxa echipei Repsol Honda, pe care am povestit-o, întâlnirea cu Danilo Petrucci, cu managerul echipei Pramac Ducati, Francesco Guidotti, pe care le-am postat şi şocul produs de ceea ce înseamnă să trăieşti în ţara lui Valentino Rossi, fie şi numai pentru câteva ore.

Articolul complet în revista Auto Motor şi Sport nr. 7 (212) din iulie 2015.

Dacă nu aţi văzut toate materialele postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de FB, sau dacă vreţi să urmăriţi testele şi cursele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube – https://www.youtube.com/tiberiutroia