De-a lungul sezonului rece v-am prezentat motociclete care nu se pot testa și azi continui această serie cu un model foarte rar, Retro Replica.
De fapt este mai mult de atât, este chiar un unicat.
Într-o țară cu mai multe motociclete sau cu mai multe colecții private de motociclete aș fi putut să vă prezint un Harley-Davidson sau un Indian produs în perioada de pionierat a motociclismului.
În România așa ceva este foarte greu spre imposibil așa că am găsit altceva.
Nu este una dintre primele motociclete americane despre care vorbeam, nici una dintre cele produse în Europa de firmele concurente și abrevierea numelui motocicletei inscripționată pe rezervor este foarte explicită: RR – Replica Retro. Este un model complet funcțional produs în România de unul dintre cei mai buni mecanici moto pe care i-am cunoscut, Moș Pedală.
Era cât pe-aci să spun că totul a început din joacă, dar nu e așa, totul a început din pasiune, dintr-o pasiune mistuitoare pentru motocicletele clasice. Ce face un pasionat de astfel de motoare vechi ?
Se documentează și Mos Pedală al meu a vizitat Muzeul Național al Motocicletelor din Coventry, unde se află cea mai mare colecție de motociclete din lume, peste 1000 de exponate, numai modele produse în Marea Britanie de peste 170 de companii.
După câteva ore petrecute în paradisul motocicliștilor nostalgici, omul nostru s-a întors acasă și a hotărât să-și completeze colecția personală cu o clasică sau mă rog, cu o replică a unei motociclete clasice.
Zis și făcut. De-a lungul a multor zile friguroase de iarnă, o iarnă adevărată, nu ce am avut noi în acest an, perioadă în care activitatea moto intră în hibernare, Mos Pedală a construit o primă motocicletă care semăna cu modelele produse cu un secol în urmă.
Rezultatul primei încercări a fost plimbat prin expoziții fiind încă în lucru, dar chiar și așa a atras toate privirile, dovedind că multă lume apreciază ideea. Acesta a fost semnalul începutului celui de-al proiect, rezultatul fiind Retro Replica, motocicleta pe care o avem azi în platou.
Rețeta e simplă: se ia o motocicletă, se păstrează motorul și se îndepărtează restul.
Se construiește un cadru la foc mic, care trebuie să încadreze și rezervorul de combustibil, așa cum îi stă bine unei motociclete bătrâne, după care se trece la celelalte componente. Se aleg piese de la modele vechi, cum ar fi motoreta Carpați sau altele asemănătoare și se montează sau se modifică, după gust. Roțile de exemplu au putut fi instalate fără modificări, spre deosebire de aripile față spate, care au fost adaptate.
Se ia o șa de bicicletă veche, de preferință o marcă cunoscută, garanție a fiabilității, ca cea utilizată în cazul nostru și se montează, așa, ca să-ți susțină moralul, pentru că de aici începe partea mai grea. În rest totul trebuie construit. Și, dintre toate piesele, probabil că cel mai greu de făcut a fost rezervorul.
Rezervorul din carton
La început a fost făcută o machetă din hârtie, după care una din carton și, la final, rezervorul din tablă. Am fost martor la toate aceste etape și chiar am filmat rezervorul din hârtie, urmat de cel din carton, rezultatul final fiind o mică operă de artă, care are și nivelmetru exterior.
Sunt atât de multe piese migălos realizate, încât îmi este imposibil să scriu despre toate, nu ne-ar ajunge timpul alocat poveștilor cu motociclete.
Nu pot să trec cu vederea câteva repere de-a dreptul spectaculoase:
– schimbătorul de viteze la mână,
– bobina de inducție falsă, golită de conținut, în care se află bobina de aprindere electronică a motorului de 125 cmc,
– cutia de scule realizată dintr-o cutie de biscuiți, în care și-au găsit locul acumulatorul și CDI-ul,
– țeava eșapamentului făcută dintr-un picior de masă cumpărat din raionul de mobilier al unui mare magazin sau
– farul cu fâșii de oglindă tăiate la geamgiu.
Totul este funcțional, motocicleta merge, frânează, luminează, claxonează și cu siguranță atrage toate privirile.
Poate o să vă întrebați care este partea practică a acestei lucrări. Niciuna. Motocicleta nu va obține niciodată ITP-ul și nu poate fi utilizată în trafic. Și atunci de ce tot acest efort ? Răspunsul meu este: de ce nu ?
Pasiunea pentru motociclete se manifestă în multe feluri. Unii adoră călătoriile lungi, alții merg cu motocicleta doar până la cafenea. Unii merg prin păduri și trasee imposibile, alții se învârt într-un oval de zgură sau gheață. Iată că sunt și unii care construiesc. Nu ca să vândă, nu ca să se laude, ci doar ca să-și hrănească sufletul în acest fel.
Iar noi ceilalți, care nu avem acest har, rămânem cu bucuria și starea de bine pe care ți-o crează acest obiect aparent inutil, produs prin munca, talentul și imaginația unui astfel de om.
Bravo Moș Pedală, la mai multe !
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau X (ex Twitter) iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.