2019 a fost un an important pentru compania Indian Motorcycle.
Motorul Thunder Stroke, produs în mai multe capacități cilindrice, a fost instalat în versiunea de 1900 cmc pe toate modelele cruiser, bagger și touring, Roadmaster a fost lansat în versiunea Dark Horse și, la doar un an de la prezentarea altui model complet nou, FTR 1200, a apărut varianta FTR 1200 Rally.
În acest contex era greu de crezut că Indian va lansa încă o noutate.
Cu toate acestea, în octombrie, Challenger a fost prezentat presei în cadrul unui eveniment organizat în Statele Unite, ca toate noile modele americane care se respectă.
Având toate ingredientele necesare unui bagger modern, motocicleta a fost numită încă de la început baggerul secolului XXI.
Un motor cu performanțe remarcabile, răcit cu lichid, asistat de un pachet electronic de ultimă oră, totul instalat pe un șasiu alcătuit din componente de top, sistem infotainment și instalație audio stereo de 100 w, poziție comodă de pilotaj și un aspect care a generat imediat polemici, adică mai mult decât ceea ce au avut modelele cu care ne-a obișnuit Indian în ultimul timp.
La scurt timp de la lansarea noului model, motocicleta a fost expusă la EICMA 2019, expoziția internațională de motociclete de la Milano.
La eveniment a luat parte chiar Steve Menneto, președintele companiei, Challenger fiind principalul punct de atracție al standului Indian Motorcycle.
Motocicleta este produsă în trei variante: standard, Challenger Limited și Challenger Dark Horse, doar ultimele două fiind importate în Europa, având un nivel superior de echipare.
Ca orice model nou lansat, Challenger a fost livrat magazinelor după câteva luni și prima unitate a ajuns în România exact în perioada dificilă prin care am trecut cu toți, fiind imposibil s-o testez, situație rezolvată în primele zile în care măsurile de izolare au fost relaxate.
Am plecat în test cu aceeași reținere pe care o am de fiecare dată când plec cu câte o motocicletă care are de 5-6 ori greutatea mea și, ca spectacolul să fie complet, am avut un rucsac de vreo 10 kg și o geantă cu scule foto-video.
Emoția indusă de responsabilitatea pe care o resimțeam m-a făcut să nu-mi dau seama că întreg conținutul bagajelor pe care le-am cărat ca un măgar de povară avea loc fără probleme în gențile laterale ale motocicletei.
Când te sui pentru prima dată pe o motocicletă nouă, sunt două momente care îți influențează instantaneu părerea despre respectiva motocicletă: clipa în care o ridici de pe gheara laterală și momentul în care pleci de pe loc și faci primii metri.
La Challenger, masa de peste 370 kg te pune pe gânduri și, dacă ai ghinionul ca motocicleta să nu fie parcată pe o suprafață plană, ci puțin înclinată, chiar te sperie, dar sentimentul dispare după primii metri parcurși.
Lipsa de vibrații a motorului și precizia șasiului, fermitatea și stabilitatea pe care le simți la propriu te fac să te simți stăpân pe masiva motocicletă, care atrage toate privirile. Nu ai cum să rămâi impasibil și să nu te uiți după un astfel de monstru care trece pe lângă tine, indiferent că ești nemotociclist, pensionar sau bătrânică plecată la cumpărături. Măcar te crucești și tot faci ceva.
În afară de performanțele care îl fac lider la categoria din care face parte, motorul se distinge prin lipsa de vibrații datorată și răcirii cu lichid, fiind totodată cel mai mare motor cu doi cilindri în V care beneficiază de această soluție tehnică.
El este amplasat pe un cadru foarte solid, turnat din aluminiu, element constructiv care asigură rigiditatea șasiului, completat de bascula realizată din același material, prin aceeași tehnologie.
La ținuta de drum foarte bună contribuie și celelalte elemente ale șasiului, suspensiile și sistemul de frânare.
Pe față este instalată o furcă telescopică hidraulică inversată cu cartuș, de 46 mm diametru, care, cel mai probabil este produsă de Showa, iar pe spate este un monoamortizor Fox cu gaz.
Sistemul de frânare este Brembo, iar pe față sunt instalate etriere monobloc radiale M4.32, model întâlnit și pe motociclete sportive.
Inutil să precizez că, având astfel de componente, atât amortizarea, cât și frânarea acestui adevărat monstru de 377 kg este rezolvată în cel mai eficace mod posibil.
În ultima perioadă, reglementările europene privitoare la vehiculele comercializate pe continentul nostru și, în special motocicletele, sunt exagerate după părerea mea.
Există pe piață scutere cu motor de 9 CP care au sistem ABS, a cărui prezență este impusă de legislația actuală și au apărut scutere cu motoare de până în 30 CP, care au control al tracțiunii.
Toate aceste sisteme sunt utile, nu contest acest fapt, dar mă întreb cum se descurcă fără ele milioanele de utilizatori din Asia, care folosesc zi de zi scuterele pentru mersul la serviciu. Numai în India se vând anual peste 16 milioane de “două roți”, adică de câteva ori mai mult decât se vând în toată Europa și nimeni nu plânge după ABS.
Dacă în cazul unor astfel de scutere sau motociclete ușoare nu văd rostul instalării unor astfel de sisteme de control și siguranță, nu pot spune același lucru în situația unei motociclete ca cea despre care vorbim aici.
Instalarea unei unități de măsurare inerțială pe șase axe produsă de Bosch, adică aceeași piesă utilizată pe cele mai performante motociclete sportive ale momentului, a făcut posibilă implementarea unui sistem de control al tracțiunii dinamic, ABS activ pe viraje și Drag Torque Control.
Rezultatul este transformarea masivei motociclete într-o jucărie uriașă, a cărei greutate nu o simți în mișcare și care, în mâinile unui pilot cu experiență, poate ține pasul cu orice motocicletă sportivă.
Virajele de viteză pot fi abordate cu mare ușurință, chiar dacă unghiul de înclinare al motocicletei este limitat de poziția tălpicilor pilotului și a eșapamentelor, iar mersul sportiv înseamnă un fel de pus Indianul la polizor.
Întrebarea devenită deja tradițională în România este următoarea: merită să dai 30.600 euro pe o motocicletă ?
Răspunsul este greu de dat, dar aș încerca să formulez o variantă.
Dacă ai banii ăștia, dacă ești pasionat de motociclete, de călătorii lungi, de tehnica actuală implementată pe orice telefon inteligent, care poate fi conectat la bordul mașinii (în cazul nostru al motocicletei), dacă îți plac viteza și accelerația, atunci răspunsul este da.
Dacă vei merge doar de acasă până la cafenea, doar ca să fii văzut și vei face 1000 kilometri pe an, atunci poate nu merită, dar, dacă ai foarte mulți bani, merită și în acest caz.
Ce mi-a plăcut la Indian Challenger Dark Horse
Motor și șasiu performante, poziție comodă de pilotaj, control foarte bun al motocicletei.
Ce nu mi-a plăcut la Indian Challenger Dark Horse
Aspectul discutabil al carenei, care amintește de formele mașinilor americane “Muscle car”.
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 8 (273) din august 2020.
Foto: Radu Chindriş
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.