Primul lucru la care te gândești atunci când auzi numele Sport Glide este ce anume ar putea fi sport la un Harley-Davidson, care are carenă și genți laterale și pe care nu știi exact în ce categorie să-l încadrezi.
Răspunsul îl putem afla dacă urmărim istoria familiei de modele Dyna, produsă timp de 27 de ani de Harley-Davidson până în 2018, când producția acestor modele a fost oprită.
Mai mari decât modelele Sportster, dar mai mici decât cele din gamele de vârf, Softail și Touring, echipate cu motoare Big Twin instalate pe niște cadre mai scurte și mai ușoare prin intermediul unor prinderi elastice, cu două amortizoare pe spate și scărițe în loc de tălpicile de pe cruisere, modelele Dyna erau mai manevrabile, fiind considerate sportive. Atât de sportive cât puteau fi niște motociclete Harley-Davidson.
Pe lângă avantejele oferite de o masă mai mică, motocicletele Dyna puteau fi modificate ușor, posibilitățile fiind nelimitate, ca și gama de accesorii oferită de producător sau cea disponibilă pe piață.
Toate acestea au făcut ca Dyna să devină una dintre cele mai căutate variante Harley-Davidson, dispariția ei fiind considerată o adevărată pierdere de fanii firmei.
Unul dintre primele modele apărute la începutul existenței gamei Dyna a fost Sport Glide, un Dyna autentic, care a rezistat pe piață timp de zece ani.
A doua generație
Odată cu lansarea noii game Softail, care a preluat o parte dintre atuurile modelelor dispărute Dyna, a fost prezentată publicului și cea de-a doua generație Sport Glide.
Fiind invitat la un eveniment organizat în Spania de Harley-Davidson Europe, am avut ocazia să testez timp de două zile mai multe modele pregătite pentru sezonul 2020, dintre care câteva Softail.
Diferențele, plusurile și minusurile sunt mai ușor de sesizat schimbând motoarele în aceeași zi și, în acest fel, am putut să descopăr caracteristici ale modelelor testate pe care altfel le-aș fi putut simți mai greu.
Pe lângă ghidonul drept și scărițele pilotului pe care le sesizezi imediat după ce ești în șa, încă de la primii metri te surprinde efectul neașteptat al micului parbriz al carenei. Evident că nu poate oferi o protecție totală la vânt, dar efectul aerodinamic este surprinzător, chiar comparat cu imensul parbriz al modelului Heritage. Deși este mult mai înalt și lat, cel instalat pe Heritage produce niște vârtejuri pe care nu le simți pe Sport Glide și asta am simțit eu, la 1.72 m. Ce să cred că se simte în cazul unui pilot de peste 1.80 m ?
Primul contact
Motorul instalat pe Sport Glide este Milwaukee Eight varianta 107 și, chiar dacă nu este cel mai mare din gama actuală, cuplul de 145 Nm este în stare să-ți ofere niște accelerații cu care s-ar mândri multe motociclete.
La astfel de plecări, prima impresie este că singurul disc de frână pe față nu este suficient, dar, până la urmă, frânele își fac treaba, mai ales pentru că viteza maximă pe care o atinge Sport Glide este de 180-185 km/h, suficient pentru o motocicletă cu un astfel de parbriz minuscul.
De altfel, un mers constant la asemenea viteze nu poate fi o plăcere, aerodinamnica motocicletei nefiind perfectă. La peste 150 km/h, curentul de aer generează o oarecare instabilitate, care nu este nici amplă, nici periculoasă, dar se simte.
Amortizoarele lucrează fără greșeală, preiau cea mai mare parte din ușoara instabilitate la viteze mari, dar asta nu a fost o surpriză, toate modelele din noua familie Softail având aceeași soluție față/spate, aceleași amortizoare Showa pe care Harley-Davidson le-a utilizat începând din 2018.
Cu bune și rele
Singura componenta importantă care m-a dezamăgit a fost șaua. La început mi s-a părut totul în regulă, mai ales că forma ei te susține la accelerații, dar, după vreo oră de mers, s-a dovedit a nu fi cea mai comodă șa pe care o găsești la modelele Softail.
Surpriza plăcută pe care mi-a oferit-o modelul Sport Glide au reprezentat-o carena și gențile laterale. Și nu mă refer la faptul că aceste repere există, ci la modul în care au fost realizate, la sistemele lor foarte simple de montare și demontare rapidă.
La mersul în oraș, gențile laterale (rigide, îmbrăcate în piele și foarte frumos finisate) sunt mai incomode, nu neapărat pentru că măresc gabaritul motocicletei, ci pentru că riști să le atingi cu piciorul de fiecare dată când încaleci sau descaleci de pe motocicletă. Demontarea lor rapidă este de mare ajutor, iar aspectul motocicletei se schimbă radical.
Fără genți și fără carenă, care se demontează tot atât de ușor, motocicleta arată cu totul altfel și devine în mai puțin de un minut, dintr-un tourer de duminică, un cruiser urban.
Ca să fiu mai bine înțeles voi încerca să explic de cred că avem două într-una, adică un tourer de duminică și un cruiser urban.
Sport Glide, cu o masă mai mică decât cea a motocicletelor gândite pentru drumuri lungi, cu poziția și forma scărițelor pilotului, cu poziția pilotului bună pentru utilizare zilnică și fără multe dotări suplimentare, nu poate reprezenta o soluție comodă pentru ture lungi, dar face față cu succes unei plimbări de weekend.
În varianta dezbrăcată, fără carenă și genți, devine o motocicletă cu care poti merge comod în oraș, mai greoaie decât cele recomandate pentru astfel de utilizare și cu niște atuuri față de acestea, adică poate fi considerat fără probleme un cruiser urban.
Singura problemă, în situația în care Sport Glide este utilizat în România, țară în care furtul oglinzilor de la mașină a devenit un fel de sport național, ar putea fi faptul că parcarea unei astfel de motociclete undeva, la întâmplare, cu o carenă care se demontează în câteva secunde, are toate șansele să devină o pierdere calculată.
Impresii
Altfel, în afară de originalitatea acestui model și de faptul că poate fi transformat în două motociclete diferite în doar câteva momente, nu pot spune că m-am îndrăgostit la prima vedere.
E plăcută, arată bine, are un motor cu posibilități, ca mai toate modelele Softail, dar eu aș modifica poziția scărițelor pilotului pentru mai multă libertate pe viraje, adică exact pentru a obține ceva caracter sportiv.
Scărițele fiind amplasate în față, piloții cu înălțime medie sau cu picioare scurte, stând cu picioarele întinse, sunt puși în situația de a atinge asfaltul cu călcâiele în viraje.
Și, pentru că de la depărtare silueta unui Sport Glide dezbrăcat seamănă puțin Fat Boy, mi-am amintit fără să vreau cât de plăcut este pe viraje legendarul model, devenit și mai cunoscut datorită prezenței în filmul Terminator.
Sport Glide nu este o sportivă, este un Softail deosebit și poate fi alegerea unui utilizator care nu caută viteză sau abilități sportive, ci exact acel “ceva” deosebit pe care Sport Glide ți-l oferă, adică adaptarea cameleonică obținută prin proiectarea unor sisteme bine gândite și, de ce nu, celebra ofertă “două într-una”.
Ce mi-a plăcut la Harley-Davidson Sport Glide
Motor plăcut, cruise control în configurație standard și mobilitate a genților și a carenei, jante originale, foarte frumoase.
Ce nu mi-a plăcut la Harley-Davidson Sport Glide
Scărițele pilotului sunt instalate prea jos, șaua nu e comodă la drum lung.
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 5 (270) din mai 2020.
Foto: Alessio Barbanti
Cei care doresc să studieze fișa tehnică completă a modelului o pot găsi în articolul cu prezentarea video postat cu ceva timp în urmă.
Harley-Davidson Sport Glide – test şi prezentare – varianta video
Pentru cei care preferă prezentările în limba engleză am postat mai jos articolul scris de prietenul meu Dave Cilliers, cel mai cunoscut jurnalist moto din Africa de Sud.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.