După mulți ani în care numele Indian s-a confundat cu cruiserele masive și greoaie, FTR 1200 a apărut pe piață ca o gură de oxigen, o noutate care a surprins și impresionat prin aspect, calitatea lucrăturii și performanțe.
Multe dintre motocicletele înmatriculabile de serie sunt dezvoltate pe platforma unui model folosit în competiții.
Suntem obișnuiți cu motocicletele de viteză, cele de enduro sau rally-raid, chiar și cele de trial au început să fie reprezentate pe stradă.
Motocicletele folosite în unele discipline moto erau prezente numai pe pistele de concurs, fără o continuare comercială. Asta până acum.
Ce este Flat Track
Una dintre cele mai vechi discipline sportive din motociclism este Flat Track, apărută în SUA la începutul anilor ‘20.
Înrudită cu Speedway, cunoscută în România ca Dirt-track, ramură a motociclismului ale cărei concursuri se desfășoară pe pista de zgură din jurul terenurilor de fotbal, Flat Track este de departe cea mai cunoscută, apreciată și populară disciplină moto de pe continentul nord-american.
Desfășurate pe piste de pământ cu o lungime care variază de la un sfert de milă până la o milă, cursele de Flat Track atrag zeci, poate sute de mii de spectatori, mult mai mulți decât cei care asistă la puținele curse de MotoGP organizate pe tărâm american.
Cursele sunt ușor de organizat, costurile pistei și ale motocicletelor utilizate sunt foarte mici, în comparație cu cele din MotoGP, iar spectacolul este de excepție, publicul având posibilitatea să urmărească evoluția piloților pe întregul traseu.
Pastila de istorie
Mulți ani de la apariția acestui nou sport, cursele au fost dominate de Harley-Davidson și principalul concurent a fost firma Indian. După falimentul acesteia, de la începutul anilor ‘50, Harley-Davidson nu a mai avut un adversar pe măsură, pentru supraviețuirea disciplinei sportive fiind înființate alte categorii de cilindree, pentru a face posibilă folosirea motoarelor japoneze.
Ordinea a fost schimbată și istoria acestui sport a fost rescrisă cu câțiva ani în urmă, atunci când compania Indian Motocycles a fost înglobată în trustul Polaris și a apărut FTR 750, o primă motocicletă Indian, cu șasiul și motorul special construite pentru cursele de Flat Track.
A început o perioadă de dominație Indian, perioadă aflată și acum în plină desfășurare. Ultimele trei sezoane au fost câștigate de echipa de uzină Indian, cei trei piloți ai echipei au ocupat integral podiumul de premiere, câștigând 17 din cele 18 curse ale ultimului sezon competițional.
Win on Sunday, sell on Monday
Dictonul cunoscut din WSBK se pare că este valabil și în alte discipline moto, pentru că succesul înregistrat de motocicleta construită de Indian, învingătoare în cursele de Flat Track, a stârnit imaginația publicului, care a cerut o astfel de motocicletă înmatriculabilă.
O primă variantă, un concept, a fost expusă la EICMA, în 2017, având numeroase componente din fibră de carbon și un motor cu doi cilindri în V, de 1200 cmc.
Interesul manifestat cu această ocazie a fost atât de evident, încât, un an mai târziu, la Intermot, Indian a prezentat varianta finală a noului FTR 1200, prima motocicletă de serie înmatriculabilă dezvoltată pe platforma unei motociclete de Flat Track.
Particulăritățile curselor pe pistă de pământ și stilul de pilotaj impus de aceste competiții au dus la o anumită configurație a motocicletei.
Înaltă, cu o gardă la sol mare și un motor al cărei frână de motor este spectaculoasă, motocicleta își selectează utilizatorii.
Versiunile primul FTR 1200
Produsă inițial în trei versiuni, FTR 1200, varianta S și Race Replica, diferențiate de nivelul de dezvoltare al pachetului electronic și de calitatea componentelor, motocicleta nu se adresează celor cu experiență limitată.
De altfel, indiferent de nivelul de experiență al pilotului, FTR 1200 este greu de folosit în trafic și, cu siguranță, nu este utilă în traficul din România. Și asta nu pentru că motocicleta nu ar fi manevrabilă, ci pentru că înălțimea mare a șeii, împreună cu cuplul motorului, care se reflectă în niște accelerații fulminante pe distanțe scurte, solicită din plin aptitudinile pilotului.
Cadrul tip grindă cu zăbrele asigură rigiditatea necesară pentru stabilitate și o ținută de drum repectabilă.
Am auzit voci care au etichetat noua motocicletă ca fiind o copie Ducati, probabil datorită cadrului și a motorului cu doi cilindri în V.
Nu cred că modelul cadrului folosit și arhitectura motorului definesc motocicletele Ducati, sau sunt apanajul acestora, ci, mai degrabă, distribuția Desmodromică și ambreiajul uscat, detalii tehnice care nu se regăsesc pe FTR.
Ce oferă Race Replica
Motocicleta pe care am testat-o a fost versiunea cu cea mai completă echipare, Race Replica, cu evacuare Akrapovič, având ca detaliu distinctiv, cadrul vopsit în roșu, celelalte sisteme și componente fiind aceleași cu cele instalate pe versiunea S.
Amortizoarele sunt produse de Sachs, sunt complet reglabile, atât pe față, cât și pe spate și conferă roților o cursă mare, egală pe față și spate. Cele de față m-au impresionat, dar nu pot spune același lucru despre spate, care mi s-a părut dur. Este foarte posibil ca și cel de spate să poată fi setat astfel încât să nu mai pară dur, fiind complet reglabil, dar mărturisesc că nu am încercat să modific setările existente pe motocicleta testată.
Frânele sunt excepționale, dar nu pot spune că au fost o surpriză, asta așteptam de la un sistem complet Brembo, având cele mai bune componente de serie de pe piață.
Surpriza plăcută au fost anvelopele, un model gândit pentru folosință mixtă, dar care asigură o aderență surprinzătoare pe asfalt și rezonabilă pe teren accidentat.
Acest șasiu reușit de Indian este completat de motor.
Având experiență în producția motoarelor bicilindrice în V, constructorul a produs un model nou, răcit cu lichid, propulsor asistat de un pachet electronic impresionant, totul gestionat de o unitate de măsurare inerțială pe șase axe produsă de Bosch.
Cu toate că pilotul are la dispoziție toate sistemele care sunt prezente pe majoritatea motocicletelor puternice actuale, moduri de pilotaj, controlul tracţiunii şi al stabilităţii, controlul plecărilor pe o roată și accelerație ride-by-wire, motorul rămâne agresiv și, chiar setat la parametrii cei mai intruzivi, răspunde violent.
Am testat motocicleta timp de două zile.
În prima azi am mers în oraș, iar în cea de-a doua zi am fost pe pista Academiei Titi Aur, ocazie cu care am comparat Indian FTR 1200 cu alte două modele diferite, descoperind avantajele și minusurile fiecărei motociclete.
Nu pot spune că m-am bucurat de kilometrii făcuți în trafic, ba chiar aș spune că e o adevărată pedeapsă să mergi pe o astfel de torpilă prin București.
Locul unei astfel de motociclete este pe drumuri virajate, dacă se poate mai puțin circulate, ca să poți specula accelerația și plecările fulminante pe care Indian FTR ți le poate oferi.
Ce mi-a plăcut la Indian FTR 1200 RR
Calitate deosebită a lucrăturii, componente de cea mai bună calitate, design deosebit.
Ce nu mi-a plăcut la Indian FTR 1200 RR
Livrarea puterii se face agresiv, utilitate redusă în trafic.
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 2 (267) din februarie 2020.
Foto: Radu Chindriș
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.