Noile modele Harley-Davidson 2020 au fost prezentate presei în luna septembrie, în Statele Unite, la San Diego, California.
De niște ani, la fiecare model nou apărut, Harley-Davidson organizează câte un eveniment la care sunt invitați reprezentantii presei care au ocazia să testeze motocicleta.
Până acum, evenimentele au avut loc în Europa, dar de obicei erau prezentate 1-2 modele.
Pentru sezonul următor Harley-Davison a pregătit nu mai puțin de cinci noi motociclete și un triciclu, una dintre motociclete fiind modelul electric LiveWire, promis de câțiva ani, care nu va fi oferit în unele țări.
Fiind vorba de multe modele de testat și de mulți invitați, de această dată evenimentul a fost organizat în Statele Unite.
Am primit invitația făcută de Harley-Davidson cu surprindere și entuziasm, pentru că nu ai ocazia să testezi motocicletele americane la ele acasă chiar în fiecare zi.
Și mai ales nu participă chiar toată lumea.
La astfel de evenimente, numărul jurnaliștilor invitați este proporțional cu numărul motocicletelor vândute în țara respectivă și, din acest punct de vedere, România nu stă bine în nici un clasament.
Singurul detaliu mai dificil de suportat în astfel de deplasări este drumul, cu cele peste 16 ore de mers cu avionul.
Și pentru că gazdele noastre se gândisera la toate, invitații au ajuns la destinație cu o zi înainte de începerea evenimentului, pentru acomodarea cu fusul orar și puțină odihnă.
O zi liberă în astfel de ocazii e lucru rar, așa că am profitat pe deplin.
San Diego este o importantă destinație turistică în Statele Unite și mărturisesc că nu știam asta.
Muzee în aer liber, portavionul USS Midway, cel de-al doilea obiectiv ca număr de vizitatori pe an, 110 km de litoral cu peste 20 de plaje spectaculoase, Coronado Beach fiind cea mai cunoscută, grădina zoologică, una dintre cele mai mari din lume, locuri pe care nu le poți uita toată viața.
Dar toate aceste atracții vin la pachet și cu dezavantaje.
Aici nu umblă câini cu covrigi în coadă, un hamburger oferit de chioșcuri pe stradă costă 14 dolari, o masă la un local modest poate costa mult peste 50 de dolari.
Norocul este că, în astfel de ocazii, dacă ești invitat, nu te ține nimeni flămând și te poți concentra la treaba pentru care ai venit.
În prima zi a evenimentului am făcut cunoștință cu colegii de serie și mă pot mândri că am făcut parte din cea de-a doua serie de invitați, adică doar vreo 20 de oameni din tagma jurnaliștilor au testat motoarele înaintea mea.
Ne-au fost prezentate noile modele, care fuseseră lansate online în premiera cu vreo 10 zile înainte și am primit explicații legate de programul care fusese comunicat înainte de plecare.
Timp de două zile am parcurs trasee diferite, câteva sute de kilometri în fiecare zi, cu pauze de cafea, mâncare, ședințe foto-video, în tot acest timp fiind încurajați să schimbăm între noi motocicletele, ca să testăm toate variantele aduse, unele motociclete fiind serios accesorizate.
Am mers pe toate categoriile de șosea americană, de la autostrăzi cu câte șase benzi, până la drumuri înguste de munte, am testat tot ce era de testat, am filmat și fotografiat cât am putut, am stat cu ochii larg deschiși, încercând să observ toate detaliile unei lumi care nu are nici o legătură cu a noastră.
Nu spun că e mai bună, este probabil mai liberă și pe alocuri mai îndestulată, dar cu siguranță este diferită.
În sutele de kilometri parcurși pe șosele, am văzut un semn de circulație pe care nu l-am mai văzut nicăieri în lume, pe care era scris ceva care nu se regăsea în vocabularul meu, în limba engleză pe care credeam că o stăpânesc suficient cât să nu mor de foame prin străinătățuri.
Am întrebat gazdele ce înseamnă acel semn și am aflat că este interzis aruncatul lucrurilor pe geamul mașinii, lucru se pedepsește cu 1000 de dolari.
Așa am înțeles de ce nu am văzut peturi pe marginea drumului, așa cum se întâmpla la noi.
Poate că aș mai fi stat pe acolo, dar m-am întors ca să sedimentez informația adunată în această mică aventură, să vă povestesc cum a fost acolo și să trec la treabă, cum ar spune un clasic în viață.
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe YouTube.
