Am fost în cantonamentul de iarnă pentru pregătire fizică, împreună cu echipa de motociclism a clubului Steaua.
Motociclismul este considerat de cei mai mulți un sport individual, în care primează doar talentul, motocicleta și pregătirea specifică.
În timp ce sportivii de la motocros pun accentul pe pregătirea fizică, cei mai mulți piloți de la viteză pe circuit fac toate eforturile pentru a avea o motocicletă performantă și echipament de calitate, uitând de multe ori importanța pregătirii fizice din extrasezon.
Nu toți.
Sunt unele echipe care tratează cu multă seriozitate această parte a pregătirii și echipa moto a clubului Steaua este una dintre acestea.
De 22 de ani, în fiecare iarnă, sportivii vin la cabana clubului de la Forban, pentru pregătire fizică. Așa cum se făcea înainte de 1989, cu norme de control, cu alimentație supravegheată, cu un program bine stabilit, fără cafea, țigări sau băutură și, mai ales, cu multă disciplină.
Totul este coordonat de antrenorul echipei, Traian Mihăilescu, care a reușit să obțină în întreaga sa carieră peste 200 de titluri de campion național prin piloții pe care îi îndrumează.
Efortul depus s-a reflectat în rezultatele obținute de echipă la toate disciplinele la care au participat sportivii, piloții echipei Steaua reușind în sezonul 2018 patru titluri de campion național la viteză, trei titluri la motocros, cucerirea Cupei României la viteză și a campionatului național pe echipe la motocros.
Ca de fiecare dată în ultimii ani, am avut privilegiul să fiu invitat și să particip la cantonamentul de iarnă, încercând să țin pasul cu cei tineri.
Programul, asemănător cu cel pe care îl respectam la cantonamentele lotului național desfășurate până în 1989, cuprinde antrenamentul principal, o drumeție în forță prin zăpadă, până la una din cabanele apropiate, iar după masa de prânz și cele câteva ore de odihnă, antrenamentul din a doua parte a zilei, la sală.
Condițiile sunt excelente, există sală de forță, sală de jocuri și saună, toate spațiile fiind excelent întreținute, ventilate și încălzite.
Am stat cu echipa două zile, programul nu-mi permitea să petrec mai mult timp și, mai mult ca sigur, nici condiția fizică.
Mi-am amintit că drumul de la Forban până la cabana Diham este o plimbare de plăcere în timpul verii și o treabă foarte serioasă iarna, prin zăpada proaspătă.
Nici măcar cei câțiva kilometri de la șoseaua națională până la cabana clubului Steaua de la Forban nu sunt o glumă dacă e polei și zăpadă, așa că așteptăm cu nerăbdare cantonamentul din vară, la care putem veni și cu motocicletele.
Fiecare zi din viață este câte o poveste, iar poveștile mele sunt, de cele mai multe ori, cu și despre motociclete şi sunt postate pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE, dar pot fi citite și pe Facebook, LinkedIn, Twitter și Google+, iar filmele sunt postate pe YouTube.