După câteva zeci de ani în care Triumph nu a mai produs motociclete cu motor mai mic de 500 cmc, în iulie 2023 producătorul britanic a lansat online două modele noi de 400 cmc realizate în parteneriat cu Bajaj Motor din India: Speed 400 și Scrambler 400X.
Noile motociclete fiind realizate împreună cu Bajaj, era normal ca lansarea din 2023 să aibă loc în Asia și, după câteva luni de așteptare, Triumph a organizat un eveniment de prezentare pentru presă, organizat la sfârșitul lunii ianuarie în Spania.
Am fost norocos încă o dată în viață și am avut privilegiul să fiu invitat la Valencia. Destul de greu de decis ce fel de echipament trebuie să porți la sfârșit de ianuarie, perioadă în care, acasă aveam gheață pe străzi și acolo sunt de obicei vreo 10 grade mai mult ca în România.
Dar, la un astfel de eveniment, aș fi venit echipat în orice fel și aș fi testat motocicletele pe frig sau arșiță.
Probabil că mulți se vor întreba: de ce India și de ce Bajaj ?
India pentru că este țara cu cea mai mare populație din lume, cu o forță de muncă inepuizabilă și ieftină în același timp, este țara cu cei mai mulți utilizatori de motociclete și cu cei mai mari producători de motociclete.
Dacă un miliard 430 de milioane de locuitori reprezintă de 75 de ori populația României, vânzările de scutere și motociclete noi din India sunt fantastice: 17.500.000 de unități pe an, adică peste 25% din vânzările globale sau, dacă vreți, de 2900 de ori vânzările înregistrate în țara noastră.
Iar Bajaj Motor pentru că este cel mai mare producător de vehicule cu trei roți și se luptă pentru locul patru în clasamentul producătorilor de motociclete cu Yamaha, cu peste 3 milioane de unități pe an.
În 2017, compania indiană a semnat un parteneriat cu Triumph, pentru construcția unor modele de cilindree mijlocie și, șase ani mai târziu, iată rezultatul.
Și, ca să înțelegeți ce înseamnă producție în India și cererea pieței de acolo, imediat după prezentarea online a celor două noi modele, doar în India, în prima lună au fost primite peste 16.000 de precomenzi și asta de la oameni care nu văzuseră motocicletele.
Asta înseamnă că cererea estimată pe plan mondial va fi de zeci de mii de unități, în situația în care producția totală a companiei, realizată în cele trei fabrici din Marea Britanie, Tailanda și Brazilia este în jur de 110.000 de motociclete, adică nu ar fi existat capacitatea de producție pe măsura cererii.
Două modele construite cu același motor și aproape același cadru, ambele având un aer retro și păstrând multe caracteristici tipice motocicletelor Triumph: atenția la detalii, finisajele atent lucrate, forma motorului și a rezervorului, până și aripioarele false de răcire ale cilindrului, preluate de la modelele mai mari ale gamei Modern Classics.
Am testat ambele modele preț de vreo 200 km, dar recunosc că am mers mai mult pe Speed pentru că mi-a plăcut încă de la apariție și se potrivește stilului meu de mers în oraș.
Motorul, un monocilindru în patru timpi, răcit cu lichid, cu două axe cu came în cap și patru supape, numit de producător “seria TR” făcând aluzie la vechile motoare monocilindrice din istoria Triumph, este complet nou, lafel ca toate celelalte componente ale motocicletei, nimic nu este preluat de la un alt model, totul este proiectat de la zero.
Categoria naked cu capacitate cilindrică în jurul a 3-400 cmc se bucură de o gamă largă de modele, mai ales pe piețele din Asia, unde se comercializează niște modele care nu sunt importate în Europa.
Cu cei 40 CP și 37,5 Nm pe care îi produce, motorul Triumph este depășit ca putere doar de KTM 390 Duke, dar nu și la cuplu, unde, având același alezaj dar o cursă mai mare, cilindreea și cuplul sunt mai mari.
Din punctul meu de vedere, Speed 400 nu este un concurent direct pentru 390 Duke, care are niște forme mult mai sportive, nimic nu te duce cu gândul la o motocicletă clasică, retro, așa cum o face modelul Triumph.
În rest, toate celelalte modele, inclusiv cele cunoscute în Europa, au performanțe mult sub cele oferite de cele două modele Triumph.
Motorul este instalat pe un cadru din oțel tubular, asistat de o basculă turnată din aluminiu, având o formă care seamănă cu motoarele modelelor Triumph din familia Modern Classics, din care face parte.
Cilindrul are aripioarele de răcire false ca să arate ca un cilindru răcit cu aer și radiatorul destul de mare este amplasat într-o poziție în care este vizibil numai din față, ca să dea aceeași impresie, de răcire cu aer.
Accelerația este ride by wire, datorită căreia a putut fi instalat sistem de control al tracțiunii decuplabil, nu sunt moduri de pilotaj, care, după părerea mea, la un motor de 40 de cai ar fi fost un moft, dar ambreiajul este cu patinare controlată.
Pe față avem o furcă telescopică inversată Showa tip Big Piston nereglabilă, cu jambele de 43 mm și cu o cursă generoasă, de 140 mm, în timp ce pe spate este un monoamortizor cu reglaj pe precomprimare și cursă de 130 mm. M-aș fi așteptat ca suspensia spate să fie rezolvată în același fel ca pe motocicletele din aceeași familie, adică să existe două amortizoare, dar, pe de alta parte, amortizorul cu compensator existent își face treaba fără cusur.
În fine, frânele sunt pe disc, pe față este un disc de 300 mm asistat de un etrier Bybre cu 4 pistonașe iar pe spate disc de 230 mm și etrier flotant cu un pistonaș.
Ca să închei cu fișa tehnică a modelului Speed 400, masa motocicletei la plin este de 170 kg, înălțimea la șa 790 mm, capacitatea rezervorului de benzină este de 13 litri și anvelopele sunt Metzler Sportec M9.
Gata cu teoria, informațiile astea le puteți găsi pe net, să vă spun cum te simți pe ea.
Dacă la primele fotografii apărute motocicleta mi-a plăcut, dar nu am putut spune că e dragoste la prima vedere, la primii kilometri parcurși cu Speed 400 s-a întâmplat altfel.
Mi-a plăcut tot ce oferă motocicleta: cei 40 de cai și felul în care răspunde motorul, plaja de turație medie în care cuplul este eficace și lipsa vibrațiilor până pe la 130 km/h, confortul oferit de poziția pilotului, șaua joasă și amortizoarele plăcute, manevrabilitatea conferită de dimensiunile șasiului și, de ce să nu recunosc, aspectul general al motocicletei.
E adevărat că protecția la vânt lipsește, dar eu unul nu aș alege Speed 400 pentru drumuri lungi, ci pentru mersul în oraș. Poate un mers mai sportiv în orașele sufocate de trafic.
Cred că este o soluție bună nu numai pentru începători sau piloții mai scunzi, probabil că îi satisface și pe cei experimentați sau piloții mai înalți.
Și spun asta pentru că proprietarii de motociclete de 1000 cmc sau mai mari, dacă sunt cinstiți cu ei înșiși, ar trebui să recunoască că este din ce în ce mai greu să mergi în orașele din România cu motociclete mari, pur și simplu nu mai ai loc.
Puteți să vă convingeți că am dreptate dacă testați noile modele Triumph 400 și cred că asta nu va fi prea greu în 2024, le veți putea găsi destul de ușor.
Eu le-am testat și mi-au plăcut. Mult. Atât de mult încât cred că voi schimba componența flotei de acasă.
Ca să pot face asta, va trebui să scot de la CEC 5690 euro și, dacă cumva voi opta pentru modelul Scrambler 400X, va trebui să ușurez contul cu 6390 euro.
Echipamentul folosit la testul modelului Triumph Speed 400:
Cască HJC RPHA 70 Carbon – Asfalt Uscat
Geacă Clover Rainjet WP – Motor Team
Pantaloni Clover GTS 4 WP – Motor Team
Cizme Dainese Solarys Gore-Tex – United Motors
Mănuşi Spidi TX-1 – Motor Team
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau X (ex Twitter) iar filmele sunt postate pe canalul YouTube.