TIBERIU TROIA

Motodynamics, importatorul autorizat Yamaha în România, a deschis magazinul din București în iunie 1994, la aproape doi ani de la prima apariție în țara noastră.

Toamna anului 1992.

După o căutare de câteva luni, împreună cu cei trei prieteni asociați, dintre care unul era doctorul Vlad Haralambie, fost campion de moto și comentator al postului Digi24, am găsit un spațiu de închiriat la capătul străzii mele, pe strada Traian, colț cu Constantin Kirițescu, pentru magazinul de moto pe care îl visam de mult.

O singură încăpere de 14 mp, cu un hol de nici 2 mp și grup sanitar minuscul, dar exista o pivniță uscată, în care puteam depozita marfă.

Nu am poze, pe vremea aceea nu erau telefoane mobile și a fost o perioadă din viața mea în care uitasem că am un biet aparat foto.

La ora aceea, era probabil primul și singurul magazin moto specializat dein România, în care vindeam doar motociclete, căști, accesorii, consumabile.

Aveam câțiva furnizori principali, mulțumită cărora magazinul avea marfă.

De la firma Hashi, din București, luam în custodie scutere recondiționate, importate din Japonia, al căror preț era între 400-600 $.

Un prieten importase căști moto din Coreea, primele căști apărute în România, marca Wooin. În primul transport au fost 300 de căști, pe care le-am vândut într-un an.

Îmi aduc aminte cu plăcere că aproape toți motocicliștii de la Poliția Rutieră au cumpărat căști, pentru că erau nevoiți, Poliția nu le cumpăra echipament. În acest fel puteai vedea în București motocicliștii de la circulație purtând căști decorate cu paianjeni, păsări, flori sau alte minunății pe care le vopsiseră coreenii, potrivit cererii de pe piețele din Asia.

În fine, Standox, principalul furnizor de vopsele auto de la ora aceea, ne aproviziona cu spray-uri de vopsea pentru corectură, culorile originale ale principalilor producători de moto.

Toate celelalte produse pe care le aveam la vânzare erau depuse în consignație de oameni, pentru că, deși aproape toate magazinele de atunci practicau sistemul consignației, nimeni nu primea articole de moto, cererea fiind limitată.

La scurt timp de la deschiderea magazinului am participat cu un mic stand la expoziția de toamnă de la Romexpo (niciodată nu am știu care dintre ele era toamna, TIB sau TIBCO).

Principalele exponate erau produsele importate de prietenul nostru din Coreea, printre care se aflau și căștile moto.

Surpriza anunțată pentru acea expoziție erau niște motociclete Daelim cu motor Honda, comandate tot din Coreea, dar care, datorită transportului dificil și formalităților vamale greoaie, nu au ajuns la timp.

Apucasem să anunțăm la radio că vom avea motociclete în stand, eram într-o situație dificilă, așa că am luat o hotărâre ciudată, dar care s-a dovedit eficace: am împrumutat de la un prieten o Yamaha FZR 1000, care nu avea nici o legătură cu motocicletele Daelim, dar era frumoasă și, pentru anul 1992, era șmecherie.

În standul de la Romexpo cu Yamaha FZR împrumutată

Datorită prezenței în stand a motocicletei, am vorbit în cele câteva zile ale expoziției despre viitoarele Daelim, de ne-a durut gura și am împărțit niște prospecte copiate la “Xerox” (așa se spunea pe atunci), cu adresa magazinului.

Senzația acelui târg era standul firmei Grivco, în care erau expuse mai multe motociclete Yamaha, importate temporar de la Yamaha Grecia, pe baza unor relații de afaceri anterioare.

Lângă motociclete era amplasat un mare afiș pe care era scris că se caută parteneri pentru comercializarea motocicletelor Yamaha în România.

Știind că avem singurul magazin de specialitate din țară, bineînțeles că ne-am prezentat și am încercat să purtăm o discuție.

În stand am dat peste un director al firmei românești, un securist bătrân, limitat și arogant și un manager de la Yamaha Grecia, de vârsta noastră, școlit, inteligent și volubil, domnul Michael Sembos.

Nu ne-a luat mai mult de trei minute să înțelegem că nea românul nu știe câte roți are motocicleta și nici nu are de gând să afle, iar managerul grec știe despre ele cât a învățat la școlile înalte de marketing, dar măcar era amabil și dispus să discute.

A rămas surprins când a auzit că avem un magazin de moto și sunt convins că nu ne-a crezut, dar a insistat să stabilim o întâlnire la sediul firmei Grivco după expoziție.

În cele câteva minute petrecute în acel stand, am aflat că politica firmei românești era să vândă motocicletele Yamaha doar en-gros, nu doreau să se implice în vânzarea cu amănuntul, adică nu intenționau să deschidă un magazin sau service, asta era o bătaie de cap inutilă.

După expoziție am cunoscut cel puțin doi oameni care veniseră cu banii în mână să cumpere motociclete la prețul afișat în expoziție, dar fuseseră refuzați. Motocicletele erau importate temporar pentru expoziție, caz în care era puțină bătaie de cap să se întocmească formalitățile vamale pentru importul definitiv parțial, decât să le vinzi pe toate la grămadă (din nou, era anul 1992).

Cum am venit, așa am plecat, dar măcar stabilisem o întâlnire pentru mai târziu, chiar dacă nu aveam mari speranțe văzând cum stă treaba.

Supriza plăcută a venit peste vreo două zile, adică tot în perioada expoziției, când ne-am trezit la magazin cu managerul grec sosit cu un taxi, venit să se convingă că magazinul chiar există.

Norocul a fost că exact atunci vindeam o Jawa 350 lăsată în consignație, omul nostru fiind martor al tranzacției.

Încântat de aspectul micului magazin și de faptul că vindem motociclete, domnul Sembos ne-a explicat că este managerul pentru operațiuni internaționale al companiei Yamaha Grecia (numită în acel moment Eliopoulos Bros) și răspunde de dezvoltarea afacerii Yamaha în România și Bulgaria, funcție pe care avea să o ocupe până în 1995.

Am primit și o ofertă de colaborare: puteam cumpăra orice motocicletă Yamaha din stocul magazinului din Sofia inaugurat în 1991, cu reduceri de preț în funcție de model și număr de unități.

Bineînțeles ca am început să facem planuri și să adunăm comenzi pentru primul transport de motociclete Yamaha noi, dar asta urmează să vă povestesc în partea a doua…

Romexpo, primul loc în care au fost expuse motocicletele Yamaha în România

Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.