Apărut cu opt ani în urmă, Ducati Diavel a impresionat încă de la apariție și a devenit imediat unul dintre modelele de succes ale firmei din Bologna.
Când vine vorba despre Ducati, aproape toată lumea se gândește la motocicletele sportive, mai ales în ultimii ani, de când echipele uzinei sunt implicate în lupta pentru victorie la marile competiții internaționale.
Cu toate acestea, în gama produsă de-a lungul anilor, au existat modele de succes care purtau AND-ul sportiv, dar nu erau gândite pentru competiții.
Dintre acestea, cruiserele au fost cele mai atipice, primele fiind cele câteva versiuni ale modelului Indiana, foarte asemănătoare cu mult mai cunoscutele modele Virago produse de Yamaha sau Honda Shadow, toate având formele caracteristice anilor ‘80.
Pierre Terblanche
Cum a început totul
Proiectul Diavel a fost demarat în perioada în care designer șef al companiei era genialul Pierre Terblanche, omul care a influențat producția multor fabrici de motociclete.
El a externalizat sarcina proiectării viitorului model, cel care a creat primele schițe fiind Glynn Kerr, un cunoscut designer, proiectul fiind finalizat de colectivul de creație al companiei Ducati.
Diavel a debutat la EICMA 2010, având o variantă modificată a motorului Testastretta, instalat pe sportiva Panigale 1198, devenind în scurt timp motocicleta preferată a piloților de peste 50 de ani din Statele Unite.
Succesul noului power-cruiser a fost răsunător, orice motocicletă apărută de atunci până azi, cu forme cât de cât asemănătoare fiind considerat de mulți o copie Diavel.
Modelul a evoluat, au fost lansate o variantă îmbunătățită Diavel, noul XDiavel și câteva variante speciale, produse în serii scurte: AMG, Diavel Chromo, Titanium Edition și Diesel Edition. Nu, nu este vorba de o motocicletă cu motor Diesel, ci de un model conceput de Ducati în colaborare cu firma italiană de design, a cărei marcă de îmbrăcăminte este foarte apreciată de tineri.
Apariția celei de-a doua generații Diavel a fost salutată cu entuziasm mai mult de specialiști decât de marele public, noul Diavel 1260 fiind puțin neglijat datorită unei alte realizări tehnice fantastice: Panigale V4R, motocicleta de competiție înmatriculabilă apărută în același timp.
Vechi dar nou
Ducati a reușit cu noul Diavel 1260 ceva spectaculos: a păstrat ergonomia și aspectul general al motocicletei, oferind pilotului aceleași senzații, schimbând totul, șasiu și motor.
Propulsorul este o variantă îmbunătățită a celui de pe XDiavel: Testastretta DVT 1260, care produce 7 CP mai mult decât generația anterioară.
Primul Diavel producea câțiva cai putere mai mult, dar marele câștig este distribuția variabilă, care face ca puterea motorului superpătrat să fie furnizată pe o plajă largă de turații.
Ce de fiecare dată, noul model este disponibil în două variante, standard și S, diferite prin prezența câtorva componente care transformă versiunea S într-una mai sportivă, chiar dacă performanțele motorului sunt identice.
Motocicleta pe care am testat-o este versiunea S și am savurat toate micile diferențe față de cea standard, toate componentele făcând pilotului viața mai frumoasă.
Șasiul este complet modificat față de generațiile anterioare, totul începând chiar cu cadrul: cel vechi și lung a fost înlocuit de o structură scurtă, păstrând soluția tehnică tip grindă cu zăbrele, care face legătura dintre motor, fiind atașată de chiulase și jug, în partea din spate două plăci din aluminiu forjate făcând legătura între basculă și motor.
Anvelopa spate a revenit la vechea dimensiune de 240, detaliu care nu aduce nimic bun manevrabilității, dar proiectanții au gândit șasiul pentru a fi mai agil: unghiul de înclinare pe ambele părți este de 41 grade, iar unghiul furcii față este de 27 grade, caracteristici tehnice demne de o motocicletă sportivă.
Amortizoarele și elementele sistemului de frânare sunt diferite la cele două versiuni Diavel 1260.
Dacă pe varianta standard amortizoarele față/spate sunt parțial reglabile, cele instalate pe Diavel 1260 S sunt Öhlins complet reglabile, iar etrierele sunt modelul M50, superioare celor M4.32 de pe standard.
Modul în care lucrează atât amortizoarele cât și frânele te fac să crezi că ești pe o motocicletă sportivă și, cu excepția poziției relaxate, probabil că așa și este. De altfel, plecările de pe loc pe care le reușești cu Diavel 1260 S nu te fac de rușine pe nici un circuit, dar aici trebuie să recunoaștem aportul sistemelor electronice de siguranță și control.
Magia electronicii
Pachetul electronic completează performanțele motorului și permite oricui să controleze puterea motorului: moduri de livrare a puterii, moduri de pilotaj, control al tracțiunii Ducati EVO (DTC EVO), control al plecărilor pe o roată Ducati EVO (DWC EVO), control al plecărilor de pe loc Ducati EVO (Ducati Power Launch EVO – DPL EVO), ABS Bosch activ pe viraje, Ducati Quick Shift (DQS) și Cruise Control.
– DTC EVO – 8 nivele de intervenție – 1 și 2 specifice pilotajului sportiv, permit derapajul roții spate, 3 – 6 proiectate pentru maximă aderență pe suprafață uscată, 7 și 8 asigură aderență optimă pe asfalt ud.
– DWC EVO – sistemul analizează poziția motocicletei și gestionează puterea și cuplul pentru obținerea accelerației maxime în condiții de siguranță. Este reglabil, are 8 nivele de intervenție, fiind integrat în modurile de pilotaj.
– DPL EVO – nivelul de intervenție se setează, după care sistemul gestionează alimentarea cu combustibil la plecările de pe loc cu accelerația deschisă la maxim. Pentru protecția ambreiajului, sistemul permite un număr limitat de plecări consecutive
– DQS – Sistemul operează atât la schimbările în sus, pentru accelerații sportive, cât și la retrogradări, mulțumită posibilității de a armoniza turația motorului cu viteza de rotație a axului primar, pentru evitarea unor eventuale blocaje, totul facilitat de un ambreiaj cu sistem anti-hop.
În loc de concluzii
Ducati Diavel 1260 S este una dintre acele motociclete care te surprinde.
În momentul în care accelerezi peste 5000 rpm, sunetul motorului te face dependent, accelerațiile te fac să zâmbești iar trepidația motorului bicilindric îți amintesc tot timpul că ești pe un Ducati și te simți ca un huligan. De fapt chiar ești, pentru că, la acea turație, sunetul este un fel de răget.
Plecările de pe loc sunt înfiorătoare și, mulțumită sistemelor electronice, probabil că oricine poate stăpâni motocicleta, ea fiind de fapt controlată de electronica, tu nu trebuie să faci nimic.
Asta nu se poate întâmpla cu un alt model de aceeași putere, dar fără aceste sisteme de siguranță și control.
Spuneam la începutul articolului că Diavel 1260 a fost salutat mai mult de specialiști, pentru că, imediat după lansare, modelul a primit premiul Red Dot Design Award 2019: The best of the best, premiu care va fi înmânat oficial reprezentaților producătorului în luna iulie.
Este pentru a treia oară când Ducati se bucură de aprecierea Centrului de Design din Essen, juriul format din 21 de experți decernând aceeași disticție modelelor Panigale 1198 în 2013 și XDiavel trei ani mai târziu.
Încă o dovadă (a câta oare ?), că motocicletele italiene sunt cele mai frumoase, chiar dacă nu toți creatorii lor sunt italieni.
Ce mi-a plăcut la Ducati Diavel 1260 S
Poziția pilotului relaxată, accelerațiile impresionante, sunetul motorului spectaculos (oare cum l-or fi omologat ?).
Ce nu mi-a plăcut la Ducati Diavel 1260 S
Ecranul bordului este mic și majoritatea informațiilor sunt greu de citit, mai ales din mers.
Motocicleta Ducati Diavel 1260 S testată a fost pusă la dispoziție de firma Metrotehnica Internațional, importator oficial Ducati în România.
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 5 (258) din mai 2019.
Credit foto: Radu Chindriș
Toate poveştile, interviurile şi ştirile din lumea moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE pot fi urmărite și pe Facebook, LinkedIn sau Twitter iar filmele sunt postate pe YouTube.