După modelele spectaculoase MT-07, MT-09 și MT-10, Yamaha a prezentat o motocicletă practică, utilă pentru folosința de zi cu zi: MT-03.
Nimeni nu ar fi putut anticipa succesul pe care avea să-l înregistreze gama MT, cu o rețetă tehnică simplă: un motor cu cuplu și putere livrate liniar, amplasat pe un șasiu care oferă o poziție de pilotaj comodă, vânzările depășind destul de repede 100.000 de unități în întreaga lume.
De la motoarele mari, Yamaha a trecut la cele de cilindree medie și chiar mică, prin introducerea modelelor de 125 și 300 cmc, acoperind astfel întreaga gamă de potențiali clienți.
Acest ultim segment, al motoarelor care se adresează folositorilor cu permis de conducere categoria A2, a devenit unul dintre cele mai disputate de producători, toate marile firme lansând modele cu aceeași capacitate cilindrică.
Cele mai multe companii au luat decizia să ofere atât un model sportiv, cât și unul naked, folosind aceeași platformă. Kawasaki a produs Ninja 300 și Z300, KTM RC390 și Duke 390, iar Yamaha YZF-R3 și varianta dezbrăcată MT-03.
Spre deosebire de toate aceste firme, Honda a lansat doar varianta sportivă CBR300R, considerând că e mai bine să ofere cei 35 kW necesari pentru permisul A2, furnizați de un motor de 500 cmc, șasiul mai mare dând senzația de motocicletă mare, nu de cea oferită de 300 cmc pe un cadrul de 125.
Rețeta Yamaha
Yamaha nu numai că a folosit aceeași platformă pentru ambele modele, ci a păstrat toate componentele importante, motor, cadru, amortizoare, frâne și roți, poziția pilotului fiind cea care deosebește YZF-R3 de MT-03.
Motorul cu doi cilindri gemeni paraleli este cel care conferă caracter motocicletei și care o face perfectă pentru începători sau pentru cei care vor să folosească o motocicletă zilnic, fără să aibă ceva de demonstrat.
Încă de la primii metri parcurși esti surprins de liniaritatea motorului, indiferent de turația la care funcționează.
Am încercat să merg mai hotărât, mai sportiv decât ar fi fost normal, chiar bruscând motorul, încercând să văd cum reacționează motorul enervant de liniar și previzibil, dar rezultatul a rămas același: o transmitere cursivă a puterii și control total al motocicletei. Nimic din fiorul pe care îl simțisem pe KTM 390 Duke și asta nu datorită celor câțiva cai putere în plus pe care îi are KTM-ul, ci mulțumită motorului cu un singur cilindru, mult mai brutal decât cel cu doi cilindri gemeni paraleli.
Pentru oamenii calmi este alegerea perfectă, nu și pentru cei care au nevoie de mai multă adrenalină.
Puterea maximă de 42 CP este livrată la 10.750 rpm, în timp ce turația maximă atinge 12.000 rpm, iar motorul nu produce vibrații. Pentru siguranță, un martor luminos din bord semnalizează turația optimă pentru schimbarea vitezelor, cutia de viteze lucrând impecabil.
Soluția tehnică a motorului și modul în care acesta lucrează se reflectă în consumul mediu declarat de producător, de 4 litri la sută.
Cadrul și bascula din oțel sunt asistate de amortizoare KYB, cele de față fiind nereglabile, de 41 mm, cel de spate având reglaj pe preîncărcare.
Surpriza plăcută a fost să constat că atât fața cât și spatele lucrează foarte bine, fără să fac nici o modificare a amortizorului de spate, pentru că, în general, amortizoarele sunt setate pentru o greutate de aproximativ 80 kg a pilotului, iar cei care se situează mult în afara acestui prag pot avea probleme.
Frânele față/spate au discuri de 298, respectiv 220 mm, iar acțiunea întregului sistem este tot atât de cursivă ca modul de livrare a puterii, caracteristică obținută din modificarea dimensiunile pompei de frână și a pistonașelor etrierelor. Faptul că lipsește mușcătura inițială atât de căutată în cazul motocicletelor puternice, aduce un plus pentru segmentul de clientelă căutat de Yamaha și pentru folosința neagresivă care ar trebui să caracterizeze această motocicletă.
Ce este diferit
Toate reperele descrise mai sus sunt identice cu cele de pe modelul sportiv YZF-R3, diferența majoră dintre cele două modele fiind dictată de poziția pilotului, prin modificarea ghidonului și a scărițelor.
Fiind o motocicletă de stradă necarenată, Yamaha a conferit modelului MT-03 o poziție de pilotaj ridicată, mult mai comodă pentru folosința de zi cu zi.
Ghidonul este cu 39 mm mai înalt, cu 19 mm mai aproape de pilot și cu 40 mm mai lat și, în combinație cu șaua mai îngustă în partea din față, fac motocicleta mai ușor de controlat, mai manevrabilă la viteze mici sau chiar la manevre în parcare, visul oricărui începător sau al piloților cu mai puțină încredere de sine.
Pe lângă toate acestea, forma rezervorului oferă pilotului mai mult loc pentru genunchi, spațiu util în situațiile în care se mută centrul de greutate la schimbările de direcție, iar șaua separată a pasagerului este suficient de ridicată pentru a putea rezema rucsacul sau chiar pentru a fi un mic spătar pentru pilot.
Ca o completare la aceste detalii și comenzile fac din MT-03 o motocicletă prietenoasă și plăcută, ambreiajul fiind acționat prin cablu, maneta necesitând o forță minimă, maneta de frână fără reglaj permite o acționare progresivă cu două degete, iar accelerația are o cursă suficient de lungă cât să nu surprindă pe nimeni.
Chiar cu această cursă lungă, motocicleta ajunge foarte repede la turația necesară pentru treapta a doua, mulțumită rapoartelor din cutie, prima treaptă fiind foarte scurtă. Vitezele trei și patru sunt făcute parcă pentru mersul în oraș, iar eșapamentul devine interesant la turații mari, aproape de turația de 9000 rpm, la care se atinge cuplul maxim.
E adevărat că, după 9000 rpm, cuplul se pierde rapid, aviz celor tentați să schimbe vitezele la turație maximă, nu la cea la care este livrat cuplul maxim. Mulți începători fac această greșeală, și eu făceam așa…
Schimbând vitezele la turația cuplului maxim, motocicleta atinge destul de repede viteza maximă, de peste 160 km/h. De obicei nu vorbesc despre acest subiect sensibil, care interesează pe cei mai mulți, dar am afirmat de mai multe ori că MT-03 este un model pentru începători și nu vreau să rămână cineva cu impresia că este vorba despre o motocicletă dezumflată, ci despre unul dintre cele mai competitive modele de la clasa din care face parte.
Bordul multifuncțional este bine proiectat și este compus dintr-un kilometraj digital în partea dreaptă, cu un turometru analog în stânga și un martor luminos pentru schimbarea vitezelor în partea de sus. Pe lângă toate aceste informații ușor de citit pe care le oferă, bordul mai are și alte câteva funcții: ceas, indicator al nivelului de combustibil, temperatura lichidului de răcire, consum real, consum mediu și avertizor pentru schimbarea uleiului.
Cu toate că MT-03 nu este cea mai puternică de la clasa ei, nu este cea mai rapidă sau cea mai economică, nu are componentele cele mai performante, nu este cea mai ieftină și probabil că nu este cea mai frumoasă, ea reprezintă una dintre cele mai interesante oferte pentru că are de toate, la nici un capitol nu este pe ultimul loc, are finisaje deosebite, se bucură de fiabilitatea unanim recunoscută a produselor Yamaha, iar în România, seriozitatea rețelei oficiale a producătorului poate reprezenta un argument suplimentar.
Ce mi-a plăcut la Yamaha MT-03
Putere și cuplu foarte liniare, motocicletă previzibilă.
Ce nu mi-a plăcut la Yamaha MT-03
Zero protecție la vânt, ceea ce nu reprezintă o surpriză pentru o motocicletă naked.
Motocicleta Yamaha MT-03 testată a fost pusă la dispoziție de firma Motodynamics SRL, importator oficial Yamaha în România.
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 2 (255) din februarie 2019.
Credit foto: Radu Chindriș
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.