Niken este o disciplină a artelor marțiale tradiționale japoneze apărută în secolul XVIII, în care luptătorii folosesc două săbii.
De fiecare dată când apare pe piață un model nou, îndrăzneț, care poate deschide un nou capitol, el este categorisit imediat de români ca “struțo-cămilă” și criticat înainte de a-l vedea chiar și în parcare.
Așa s-a întâmplat și în cazul noului Yamaha Niken, prima motocicletă de serie cu două roți pe față.
Prezentat publicului în premieră la Milano, în cadrul celei mai mari expoziții internaționale de motociclete, EICMA 2017, ciudatul vehicul a fost întâmpinat cu comentarii dintre cele mai acide, aș zice chiar ostile, mulți dintre motocicliști afirmând că este un produs pentru cei care nu au curajul să-și asume riscurile folosirii celor două roți tradiționale.
Simțind probabil reacția publicului, Yamaha a organizat o acțiune de amploare, trimițând pe drumurile Europei două camioane cu câte 15 Niken, care vor străbate continentul în lung și în lat, din iunie până în octombrie, cei doi șoferi urmând să își vadă familiile la toamnă.
Nu e o figură de stil, chiar am aflat aceste detalii stând de vorbă cu șoferul camionului care a venit în România, Chris Du-Graie, un vechi pilot care a concurat la clasa 500 cc, în epoca motoarelor în doi timpi, alături de Barry Sheene și alte mari vedete ale timpului.
De aici încep surprizele
Pentru noi, românii, surpriza plăcută a fost că toată această acțiune a început în zona noastră, România fiind cea de-a doua țară în care jurnaliștii și marele public au avut ocazia să testeze noul model.
Am plecat ușor bosumflat către Poiana Brașov, crezând că facem kilometri degeaba, când se putea organiza ceva pe la Snagov, ca să nu batem drumurile degeaba.
S-a dovedit că am greșit și locul a fost bine ales, nu numai datorită configurației șoselelor din zonă, cu drumuri virajate care au pus în valoare calitățile ciudățeniei, ci și datorită faptului că, în acest fel, au putut participa la eveniment oameni din toate colțurile țării, Brașovul fiind situat aproape de centrul geografic.
Entuziasm maxim, participare numeroasă, dar și un efort pe măsură depus de colectivul firmei importatoare, care a reușit o organizare de zile mari, motiv în plus să ne bucurăm de reușita acțiunii.
Prima senzație pe care am avut-o in momentul în care am încălecat motocicleta a fost influențată de gabaritul generos al carenajului și de stabilitatea resimțită, atunci când am pus în mișcare motocicleta.
Marea surpriză nu s-a lăsat așteptată, pentru că în nici o situație nu am simțit prezența a două roți în față și acest lucru mi-a fost confirmat de toți cei cu care am vorbit la finalul testului.
Acest fapt se datorează dimensiunii mari a anvelopelor față, a ecartamentului de doar 410 mm și a soluției tehnice adoptate pentru furca de față, al cărui nume este destul de complicat: furcă telescopică hidraulică inversată cantilever tip tandem cu sistem de gestionare a direcției tip Ackerman.
Nimic nou sub soare
Soluția tehnică este asemănătoare, dar nu identică cu cea folosită pe cele două versiuni ale modelului Tricity lansate de Yamaha cu ceva timp în urmă.
Dintre cele două componente ale fiecărei
furci dreapta/stânga, tubul din față este un ghidaj, având 41 mm diametru, în timp ce tubul din spate de 43 mm diametru este adevăratul amortizor, toate componentele sistemului hidraulic aflându-se aici, amortizoarele oferind posibilitatea de setare pe compresie și revenire.
Cele două furci dreapta/stânga au fiecare jug inferior și superior fiind unite și comandate de două piese paralele având formă de patrulater curbat.
Rolul acestor piese paralele este să coordoneze acțiunea celor două furci și să limiteze mecanic unghiul de înclinare al motocicletei la 45 de grade.
Sub aceste piese sunt amplasate componentele sistemului Ackerman de reglare a geometriei direcției, sistem a cărui acțiune optimizează funcționarea celor două roți din față.
Sistemul nu a mai fost folosit la motociclete, dar este cât se poate de obișnuit la mașini, fiind patentat de un constructor de trăsuri în 1818, după care s-a descoperit că fusese inventat de fapt cu șaizeci de ani înainte.
În viraje, roata din exteriorul virajului parcurge un arc de cerc cu o lungime mai mare față de cea din interior, situație în care ar trebui să derapeze pentru a parcurge distanța mai mare în același timp.
Bieletele din componența sistemului Ackerman gestionează geometria direcției, adică alinierea roților, rezultatul optim fiind obținut atunci când prelungirile axelor celor trei roți se întâlnesc în același punct.
Plusuri și minusuri
Singurul dezavantaj al folosirii acestui sistem complicat de amortizare și implicit a celui de gestionare a alinierii roților este creșterea masei motocicletei cu 43 de kilograme față de modelul Tracer 900, pe a cărui platformă a fost dezvoltat Niken.
În rest se poate vorbi numai de avantaje, cel mai important fiind majorarea suprafeței de contact a anvelopelor, care aduce după sine stabilitate mai bună, control al direcției pe orice suprafață și îmbunătățirea efectului frânelor cu 80%. Cel puțin așa declară Yamaha…
Fiind încurajat de procentajele optimiste comunicate de producător, am încercat o manevră pe care nu aș fi îndrăznit să o fac în condiții normale: am frânat destul de agresiv cu fața, fiind cu motocicleta înclinată, pe o porțiune de drum udă.
Rezultatul a fost de-a dreptul surprinzător: frâna a ținut, fața nu s-a abătut de la trasa inițială, în timp ce spatele a derapat puțin, senzația pe care mi-a lăsat-o motocicleta fiind asemănătoare cu cea a unui tramvai aflat pe șine. Așa ceva nu se poate face nici cu motocicletele echipate cu ultima variantă de ABS activ pe viraje și este lesne de înțeles motivul.
Am comparat modelul Niken cu Tracer, nu cu MT-09, cu care este comparat de toată lumea în toate articolele apărute până acum, pentru că mi se pare mai potrivit să se facă comparația cu modelul carenat, nu cu o motocicletă naked, de vreme ce Niken are o ditamai carenă.
În zona carenei se află și unele dintre componentele care pot fi îmbunătățite.
În primul rând, parbrizul carenei este mic și nu oferă mare protecție la vânt, oglinzile retrovizoare montate pe carenă sunt destul de departe și, pentru că oferă un câmp vizual limitat, trebuie ajustate mereu, iar bordul LCD prezintă unele informații ilustrate cu caractere mai mici, fiind mai greu de citit.
Secrete de producție
Chiar dacă triciclul folosește același motor, acesta este modificat, fiind adaptat surplusului de masă prin îngreunarea vilbrochenului, pentru o inerție mărită și beneficiază de altă hartă a injecției, ambele modificări fiind aduse pentru a optimiza cuplul în plaja de turații joase și mijlocii. Pentru a suporta mai bine aceeași masă majorată, pinioanele din cutia de viteze au fost îngroșate și se pare că au fost tratate termic în mod diferit, pentru o mai mare rezistență mecanică.
După ce vor fi corectate aceste mici neajunsuri și va fi disponibil un sistem de bagaje, Niken poate deveni o alternativă serioasă la modelele de Touring existente pe piață în acest moment. Părerea mea este că acesta este pasul următor, alături de alte modele intermediare, care ar putea folosi motorul cu doi cilindri de pe modelele de 700 cc ale aceleiași game MT, variantă ușor de limitat pentru folosirea cu carnet categoria A2, lucru care ar putea atrage folositori tineri, deziderat al tutror producătorilor, reușit numai de unii.
Asta ca să nu mai spun de ce va însemna utilizarea unei astfel de motociclete pe timp de iarnă, perioadă în care mersul cu o motocicletă puternică este aproape imposibilă.
Toate celelalte dotări ale motocicletei, frânele și pachetul electronic, toate împrumutate de la Tracer, vor putea fi utilizate având siguranța și încrederea insuflate de plusul de aderență oferit de Niken, cu cele două săbii (a se citi roți) ale sale.
Înainte de apariția noului Niken, testasem toate modelele cu două roți în față, Peugeot Metropolis, Yamaha Tricity și Piaggio MP3, dar este adevărat că toate sunt scutere, cu altă masă, altă transmisie și cu un sistem de amortizare față diferit.
Cu toate acestea, diferența dintre aceste modele și Niken este uriașă și adevărata valoare a singurei motociclete cu trei roți o poți afla numai testând jucăria, văzând care sunt limitele ei și senzațiile pe care ți le oferă.
Până atunci, criticile nu sunt justificate…
Ce mi-a plăcut la Yamaha Niken
Motocicleta este foarte stabilă, cu aderență spectaculoasă în partea din față
Puterea și cuplul sunt livrate liniar
Ce nu mi-a plăcut la Yamaha Niken
Parbriz scurt și nereglabil, oglinzile retrovizoare perfectibile
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 8 (249) din august 2018.
Motocicleta testată a fost pusă la dispoziție de firma Motodynamics, importator autorizat Yamaha în România.
Fotografiile sunt opera prietenului meu, maestrul Radu Chindriş (ca de obicei).
Pentru fanii firmei Yamaha, mai jos sunt câteva articole interesante postate până acum.
Yamaha TMAX 530 SX model 2017 – test şi prezentare – varianta video
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.