Mulți dintre noi am urmărit filmele documentare în care este prezentat regimul barbar din pușcăriile comuniste și coșmarul trăit de deținuții politici, dar nu țin minte să fi văzut un material despre realizările acestora din timpul detenției.
Penitenciarul din Aiud a fost unul dintre cele mai temute, dar a fost unul dintre cele care a avut unitate de producție, unitate înființată ca urmare a deciziei luate de partid.
Prin efortul numeroșilor ingineri și tehnicieni cu diferite specializări deținuți la Aiud, începând din anul 1949, au fost proiectate și construite utilaje și masini unelte pentru prelucrarea lemnului și a metalului.
Astfel au fost realizate mașini de frezat, de rabotat, de găurit vertical și orizontal, strung de copiat, presă hidraulică de 120 atm, turnătorie de fontă.
Odată pusă pe picioare mica fabrică, au început să sosească comenzi din partea Direcției Generale a Penitenciarelor.
Probabil cea mai surprinzătoare a fost proiectarea și construirea unei motociclete, cu tot cu motor.
În vederea realizării proiectului, a fost format un colectiv de ingineri, specialiști din domeniul aeronauticii, toți deţinuți politici la Aiud: Adrian Stambulianu, fost director tehnic la uzinele IAR Brașov, Comandor Constantin Nicolau, fost director tehnic al Aeronautici Militare și Sorin Tulea, fost inginer la serviciul de încercări avioane din cadrul uzinelor IAR Brașov.
Cei trei și-au împărțit sarcinile, primul fiind responsabil cu proiectarea generală a motocicletei și calculele de rezistență.
Constantin Nicolau a proiectat cutia de viteze și ambreiajul, iar inginerul Sorin Tulea a realizat mapa desenelor de execuție și a stabilit toleranțele pieselor.
Pentru realizarea pieselor au fost proiectate și construite dispozitive de turnare centrifugală, turnare sub presiune și un stand de probe pentru motor.
Nu toate operațiunile puteau fi efectuate cu utilajele realizate cu mijloace proprii, astfel încât au fost aduse și instalate un cuptor pentru tratamentele termice produs de Siemens, o freză universală Dekel și o mașină de rectificat cu masă magnetică marca Toss.
Pentru piesele din aluminiu au fost folosite două motoare de avion de producție americană, “Wright” și “Cyclone”, prin topirea chiulaselor fiind realizate chiulase, pistoane și blocul motor.
Soluția tehnică aleasă pentru motor a fost patru timpi, doi cilindri boxer, răcire cu aer, cu transmisie finală pe cardan, motor care a fost testat pe bancul de probă cu peste 8000 rpm.
Echipa de ingineri a fost completată cu un colectiv de 40 de meseriași deținuți, aleși pentru diferitele lor abilități, motocicleta fiind finalizată la capătul a doi ani de efort colectiv.
Poate că povestea nu ar fi ajuns la noi, dacă doi dintre specialiștii care au proiectat motocicleta nu ar fi recuperat-o după eliberare.
În 1964, inginerul Adrian Stambulianu a fost eliberat, reabilitat, și-a recăpătat toate funcțiile științifice de dinainte de arestare și a reușit să obțină ceea ce rămăsese din motocicleta construită.
Povestea motocicletei construită la Aiud se încheie în 1998, atunci când ultimul supraviețuitor al grupului de proiectanți, inginerul Sorin Tulea, o donează muzeului Memorialul Sighet, loc al amintirilor în care motocicleta se află expusă și azi.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.