În Moldova am găsit mult mai mult decât motociclete cu ataș recondiționate, am găsit niște oameni calzi, așa cum erau în România cu vreo 40 de ani în urmă.
Cu câteva luni în urmă am primit o invitație.
Era vorba de o colecție de motociclete vechi, unele recondiționate, pe care trebuia să le prezentăm într-un material pentru emisiunea La Volan, difuzată de canalele TV ale trustului Digi.
Pentru asta trebuia să mergem la Chișinău, dar programul meu era destul de încărcat, timp de două luni nu făcusem mai nimic cu motocicletele, având o mână în ghips.
Un accident în trafic m-a ținut pe bară jumătate de sezon și acum trebuia să recuperez.
Spre norocul nostru, aveam pregătite suficiente materiale încât să nu fim nevoiți să întrerupem rubrica moto, caz în care emisiunea s-ar fi transformat într-una exclusiv auto.
Eram nehotărâți, nu știam ce să facem: ne ducem la Chișinău, pierdem trei zile și cel puțin încă una de refacere pentru niște gloabe vechi, atât timp cât Bucureștiul geme de ultimele modele de supermotociclete ?
Mergem la 500 de kilometri ca să vedem niște IJ-uri care erau pe toate străzile din România cu vreo 20 de ani în urmă ?
Până la urmă, împreună cu prietenul Alex Zereș, realizatorul emisiunii, am hotărât să facem deplasarea, mai ales că materialele despre motociclete veterane făcute până atunci fuseseră foarte bine primite de pasionații de moto.
Odată luată hotărârea, nu mai rămânea decât să aflăm care e șpilul cu motocicletele vechi.
Ca tot românul, ne întrebam care este interesul, motocicletele trebuie închiriate, vândute, ce șmecherie se ascunde în spatele unui astfel de efort, știut că nu e chiar simplu sau ieftin să recondiționezi motociclete vechi.
Am ajuns la Chișinău, unde am fost întâmpinați de Dan Untură, proprietarul colecției, omul care a adunat în jurul lui nu numai multe motociclete cu ataș sau fără, ci și o groază de prieteni, motocicliști entuziaști.
Nu a durat foarte mult ca să ne lămurim: nu era nici o șmecherie, nici o afacere. Dan era îndrăgostit de modelele vechi de motociclete produse în țările din estul Europei și, pentru că în Moldova încă se găsesc din belșug, începuse să le adune de peste tot.
Mi-am adus aminte că asta făcusem și eu în primii ani de după ‘89, dar eu, ca tot românul care se respectă, le-am vândut pe toate, chiar și pe cele rare, demne de orice colecție.
Spre deosebire de mine și de mulți din cei pe care îi cunosc în România, Dan a început să le recondiționeze, cu efort mare și bani mulți.
Am găsit modele pe care nu le cunoșteam, majoritatea produse în fosta Uniune Sovietică, chiar un model produs pentru cluburile sportive, IJ K11, o motocicletă care a contribuit la formarea unei generații de sportivi de excepție.
Crescuți cu motocicletele producție proprie, unii au atins performanțe extraordinare, iar Gennady Moiseev a fost chiar triplu Campion Mondial.
Văzând ciudațenia aia de motocicletă mi-am amintit că și la noi au fost produse câteva modele de motociclete, la Steagu Roșu, în Brașov, care, bune sau rele, ar fi putut ajuta la creșterea sportului românesc.
Am admirat motocicleta cu care rușii au câștigat războiul, M72, o piesă restaurată cu minuțiozitate, o motocicletă pe care aș păstra-o în casă poate și pentru încărcătura sentimentală care o însoțeste.
În afară de motoarele expuse într-un spațiu intim, un bar, loc de adunare pentru prieteni, o sumedenie de alte modele, unul mai ciudat și mai rar decât altul, stăteau aliniate într-un depozit, așteptând răbdătoare momentul în care le va veni rândul la operațiunea meticuloasă a recondiționării.
Sedința teoretică odată încheiată, nu ne mai rămânea decât să testăm unele dintre modelele recondiționate și să plecam la o plimbare cu cinci motociclete cu ataș, dar asta este o poveste pentru săptămâna viitoare.
.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.