TIBERIU TROIA

Când am auzit prima dată vorbindu-se despre producție de motociclete in Grecia am crezut că e o glumă proastă. Cu toate astea, cel puțin șase companii locale au produs motociclete în Grecia.

MEBEA Sport model 1961

Povestea mea începe în 1995.

Eram pe val. Începusem de un an să lucrez la Yamaha, care acceptase să deschidă operațiunea oficială în România, am avut un an foarte bun în competițiile de moto din România, am alergat pentru prima dată pe Hungaroring.

Ce mai, lumea era a mea și credeam că le știu pe toate.

Pentru că operațiunea oficială Yamaha în România și Bulgaria era coordonată de importatorul din Grecia, legăturile permanente cu Atena erau foarte serioase și începusem să bat drumurile și să primesc vizita colegilor din Grecia.

Sigur că am remarcat imediat mulțimea de motociclete din traficul din Grecia, dar, necunoscând mare lucru despre competițiile de moto din acea țară, aveam impresia că noi, în România, am fost mari și tari, iar grecii nu au existat în istoria motociclismului.

Triciclu MEGO 250S produs timp de 25 ani începând din 1962

Asta se întâmpla pentru că am avut privilegiul să întâlnesc niște mari campioni ai motociclismului de la noi și să le ascult poveștile glorioase ale victoriilor repurtate de ei: Nicolae Spiciu, Georgiu Mormocea, Mihai Dănescu, George Zdrinca.

Știam câte ceva și despre cele 2-3 modele de motociclete produse în România, la Brașov, la uzinele Steagul Roșu, dar nu văzusem în realitate nici un SR și cred că sunt foarte puțini români care au văzut așa ceva.

Poveștile bătrânilor, victoriile în cursele internaționale de pe vremea lui Pazvante și faptul că s-au produs în România niște motociclete mă făceau să cred că avem tradiție și că România are un loc bine stabilit în istoria motociclismului.

Convingerile mi s-au năruit atunci când am luat legătura cu oameni implicați în comerțul cu motociclete din Grecia, unii dintre ei adevărați profesioniști, aflați la a doua sau a treia generație în domeniu.

MEGO 50S model 1967

Din dorința de a diversifica oferta de motociclete Yamaha și pentru a lărgi publicul țintă, am hotărât să aducem în România scutere second hand din Japonia, urmând exemplul vestitei firme Hashy din București, care a umplut România cu astfel de motorete aduse și recondiționate aici.

Diferența era că am hotărât să aducem unități în perfectă stare, ca să nu stăm să schimbăm rulmenți și să vopsim componentele de plastic ale caroseriilor.

Pentru asta ne-am adresat unei firme specializate din Grecia, cu sediul în Trikala, care făcea numai asta, aducea motociclete folosite din Japonia și le vindea în Europa, nu numai în Grecia.

Afacerea se derula la un asemenea nivel, încât nu se vindea cu bucata, ci numai dealerilor, pentru că respectiva companie vindea cam 5500 de unități pe an, adică de peste 5 ori vânzarea totală de motociclete noi din România.

Proprietari ai afacerii erau frații Gorgolis, din care unul stătea 11 luni pe an în Japonia și colecta motocicletele, iar celălalt coordona activitatea în Grecia.

MEGO 50S model 1980

Atunci am aflat că tatăl celor doi, Nikos Gorgolis, întemeiase în 1947 o firmă pentru construcția de biciclete și motociclete, începând cu triciclete utilitare și continuând patru ani mai târziu cu tricicluri utilitare cu motor de 50 și 100 cc.

Numele firmei era NIGO, inspirat de numele fondatorului.

În cele din urmă, după o negociere care a durat vreo șase ore, timp în care cei doi combatanți (domnul Vasillis Gorgolis și Michael Sembos, managerul grec care răspundea de activitatea Yamaha în România), au trecut pe rând de la râs la lacrimi, prin atâtea stări, încât ai fi crezut că ești spectator la o piesă de teatru din Grecia antică, dar, în final s-a convenit să aducem 70 de scutere livrate direct din Japonia în portul Varna, de unde urmau să fie împărțite între operațiunile din România și Bulgaria.

Ca fapt divers, îmi aduc aminte că prețul final al unui scuter Yamaha Jog 50 model 1988-1989 (adică 6 ani vechime), a fost de 250 DM, toate fiind în perfectă stare de funcționare, cu 6-8000 km parcurși, la care nu am fost nevoiți să facem nimic, în afară de șters praful, livrat în România, după o plimbare cu vaporul din Japonia în Bulgaria și un drum cu camionul din Bulgaria în România.

MEGO GT50 model 1985

Pentru cei mai tineri, DM (marca germană) înseamnă cam 130 Euro, la care se adăugau 101% taxe, costul final fiind aproximativ 260 Euro, TVA inclus.

Am ținut să scriu si povestea afacerii cu scutere folosite, pentru că anii 1992-1994 au reprezentat o perioadă excepțională pentru vânzarea de scutere în România, având firma Hashy pionieră în domeniu, companie care a creat generația de mecanici moto existentă azi în București.

Revenind la istoria producției de motociclete în Grecia, subiectul poveștii mele de azi, NIGO, firma domnului Gorgolis, a trecut timp de 5 ani printr-o asociere cu MEBEA, probabil cea mai importantă firmă grecească de profil a momentului, luând numele de MEGO (de la MEBEA și Gorgolis), nume păstrat și după ce familia Gorgolis a redevenit unic acționar al companiei.

Au fost produse numeroase modele de moped, motorete și chiar motociclete cu motoare de 50 și 125 cc, utilizate și de Poștă și Poliție, sau exportate în alte țări, printre care Olanda.

La sfârșitul anilor ‘80, piața din Grecia a fost invadată de motociclete second hand importate din Japonia, lucru care a afectat serios producția locală.

Singurul răspuns potrivit acestei situații a fost începerea importurilor de același fel, generația a doua a familiei Gorgolis dovedind că poate face față provocării, devenind în scurt lider al vânzărilor de motociclete second hand.

ALTA 50S model 1962

În paralel, s-a înființat o nouă firmă, Nipponia, care producea motorete și motociclete în China, modele proiectate în Grecia, unele dintre acestea fiind proiectate chiar de Sotiris Kovos, personalitate marcantă, designerul modelului Toyota Yaris.

Înființând sucursale în China, Japonia, Venezuela și Republica Dominicană, modelele Nipponia s-au vândut cu succes în numeroase țări.

În paralel, firma mamă, Gorgolis SA a preluat distribuția în Grecia a unor mărci mai puțin cunoscute, SYM, Modenas, Daytona Motors și Quadro, devenind lider de piață pentru motocicletele de peste 50 cc, cu 27% din vânzările totale de motociclete noi din Grecia.

Poate că nu aș fi știu multe din cele scrise aici, dar în 2006, în perioada în care balonul de săpun al economiei mondiale încă nu se spărsese, încurajat de vânzările spectaculoase din Grecia, domnul Vasillis Gorgolis mi-a făcut o vizită în București, încercând să afle dacă e timpul să deschidă în România o sucursală a operațiunilor sale.

Nu mă așteptam la asta, pentru că trecuseră 11 ani de la afacerea noastră cu scutere, dar, ca orice om organizat, păstrase telefonul meu.

Triciclu utilitar ALTA A700 model 1967

Entuziasmul inițial a fost repede omorât de vânzările de motociclete reduse din țara noastră, lucru care era foarte ușor de observat în trafic, motocicletele fiind aproape inexistente, în comparație cu traficul din Grecia, așa că planul inițial a căzut.

Nu am intenționat ca acest articol să fie o odă adusă familiei Gorgolis, dar pentru că am avut ocazia să îl cunosc personal pe domnul Vasillis și să aflu amănunte despre producția de motociclete din Grecia, am crezut că e util să împărtășesc experiența mea și altora care poate au crezut că în Grecia nu se produce nimic.

Povestea nu ar respecta adevărul istoric dacă nu aș aminti de celelalte câteva mici companii care au produs motociclete in Grecia, dar care nu au avut aceleași rezultate spectaculoase: Maratos (1950), Alta (1962-1972), Lefas (1982-2005) și YMC (2000-2011).

LEFAS 370 model 1984

Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.