Cine ar fi crezut la lansarea modelului 1290 Super Duke R, cea mai spectaculoasă motocicletă naked produsă de KTM, că se va transforma în doar doi ani într-un Sport Touring ?
Apariția primului 1290 Super Duke a stârnit valuri de entuziasm și a revoluționat categoria naked.
Indiferent dacă erau fani ai motocicletelor KTM sau nu, toți gazetarii de specialitate au declarat că noul super-naked este cel mai spectaculos model al categoriei, având performanțe de excepție și o manevrabilitate deosebită.
Campania promoțională care a însoțit lansarea motocicletei pe piață a inclus un film oficial al cărui efect aproape că descuraja, demonstrația de pilotaj inclusă fiind un fel de evoluție moto Gymkhana.
În scurt timp de la lansare, am avut ocazia să testez noul model, dar, influențat în bună măsură de agresivitatea filmului și de virtuozitatea pilotului, am fost la început destul de reținut. Surpriza plăcută a fost aceea că am descoperit imediat calitățile incontestabile ale motocicletei și, mai ales, manevrabilitatea pe care nimeni nu o promova.
KTM 1290 SUPER DUKE R
În primii doi ani de la apariție, au fost lansate multe alte motoare mai mult sau mai puțin asemănătoare, probabil cel mai apropiat concurent fiind Yamaha MT-10, superioară la unele capitole, dar cu siguranță nici una dintre noile motociclete nu a însumat atâtea calități și, în special, manevrabilitatea spectaculoasă a modelului 1290 Super Duke R.
Senzațiile trăite pe 1290 SD R mi-au rămas proaspete în minte și era normal ca la apariția variantei Sport Touring să-mi doresc să testez motocicleta.
De data asta nu mai aveam nici un motiv să fiu reținut ci, dimpotrivă, mă așteptam la o nouă reușită a firmei și la zâmbetul de satisfacție cu care rămâi după test. Așa a și fost!
Pentru a transforma o motocicletă naked cu un vădit caracter sportiv într-una de Sport Touring (ca să nu spun Grand Turismo, categorie pe care o sugerează inițialele GT), a fost nevoie de niște modificări.
A apărut o carenă cu parbriz reglabil, capacitatea rezervorului de combustibil a fost majorată pentru autonomia necesară în cazul drumurilor lungi, subcadrul a fost lungit și scărițele pasagerului au fost coborâte pentru a obține o poziție mai relaxată, au fost instalate genți laterale, cruise control și un sistem automat de monitorizare a presiunii anvelopelor.
Dar poate cea mai importantă modificare apărută pe 1290 Super Duke GT sunt suspensiile față-spate. Au fost folosite amortizoarele de pe modelul 1290 Super Adventure, WP semi-active, gestionate electronic, dar adaptate utilizării pe sosea, având cursa mai mică, atât pe față, cât și pe spate.
Suspensiile au trei moduri de lucru: Comfort, Street și Sport care pot fi selectate de pilot, iar o unitate de control SCU (Suspension Control Unit) adaptează rata compresiei în timp real, în funcție de suprafața pe care se rulează și în funcție de pilot, pe baza informațiilor primite de la un set de senzori și accelerometre. Sistemul poate detecta și sarcina motocicletei, adaptând suspensiile diferitelor greutăți.
Motorul a păstrat performanțe asemănătoare celor de la modelul R, dar a suferit numeroase îmbunătățiri, toate aduse pentru folosința touring. Cuplul motor maxim este identic, dar 80% din cuplu este livrat la numai 3250 rpm, oferind un răspuns optim pe plaja de turații joase și medii.
Chiulasele, vilbrochenul, evacuările sunt optimizate, iar pistoanele, chiar dacă sunt mai mari decăt cele ale vechiului motor RC8R, sunt cu 47 grame mai ușoare, fiind realizate cu ajutorul unor tehnologii folosite în productia pieselor din Formula 1.
Pachetul electronic este complex, iar dotările prezente în configurație standard sunt generoase și fac din motorul vechii “Bestii” un adevărat partener la drum.
Există trei moduri de livrare a puterii: Sport, Road și Rain, mod în care puterea este limitată la 100 CP.
Controlul accelerației prin sistemul Ride-by-Wire face posibilă intervenția controlului tracțiunii în funcție de modul de livrare a puterii selectat, nivelele fiind diferite, începând cu intervenția consistentă în situațiile dificile (modul Rain), trecând prin modurile Road și Sport, în care intervenția scade treptat permițând chiar ușoare derapaje pe viraj în modul Sport, până la deconectarea completă oferită celor cu experiență, dornici de senzațiile oferite de pilotajul clasic, fără controlul tracțiunii.
În căutarea unui control total al motocicletei și pentru obținerea unui nivel ridicat al gradului de securitate, sistemul de frânare este echipat cu ABS combinat, cu ajutorul căruia frâna roții de spate este controlată de sistem la acționarea manetei de frână față și, ca un plus, există un mod Supermoto, în care ABS-ul nu influențează roata spate, dar este activ pe frâna roții de față, opțiune oferită acelorași piloți experimentați a căror nivel de experiență personală le permite derapaje controlate.
Multe alte sisteme sunt instalate pe motocicletă, unele fiind mai puțin întâlnite pe motociclete.
Motor Slip Regulation este opusul controlului tracțiunii și împiedică blocarea roții spate la decelerările bruște, comandând clapetelor de accelerație un plus de combustibil, care forțează rotirea roții.
Motorcycle Stability Control optimizează presiunea lichidului de frână pe instalație și face posibilă intervenția sistemului ABS pe viraje.
Hill Hold Control identifică situațiile în care motocicleta se află oprită în rampă și previne deplasarea accidentală cu spatele, intervenind și menținând activă presiunea lichidului de frână după ce pilotul a eliberat maneta de frână.
Automatic Turn Indicator Reset oprește semnalizatoarele după 10 secunde de mers sau 150 de metri de deplasare, permițând pilotului să se concentreze asupra mersului și celorlalte comenzi.
Tyre Presure Monitoring System monitorizează presiunea anvelopelor, așa după cum o arată și denumirea sistemului, informația fiind afișată pe bord.
În fine, Led Cornering Lights reglează intensitatea luminii lămpilor situate în lateralul rezervorului, oferind mai multă lumină pe viraj, în funcție de înclinația motocicletei.
O parte din sistemele de mai sus nu sunt incluse în configurația standard, dar pot fi comandate ca opționale, prezența tuturor acestor dotări și performanțele motorului ridicând standardele unei motociclete Sport Touring la un nivel egalat de puține modele concurente.
Caracteristic pentru drumurile lungi sunt gențile laterale de bagaje, foarte frumoase, dar cu ceva probleme.
Este cât se poate de ușor de înțeles că nici un constructor de motociclete sau mașini nu poate produce toate reperele unui vehicul, nu ar fi economic și competitiv, fiind nevoit să conlucreze cu specialiști din diferite domenii.
Cu câțiva ani în urmă, KTM coopera cu Hepco & Becker, un lider al producătorilor de sisteme de bagaje moto, a căror genți laterale și top case sunt de cea mai bună calitate și au cele mai sigure sisteme de prindere. Explicația este faptul că firma germană se încăpățânează să producă gențile și să îndoaie fiarele sistemelor de prindere în Germania, în loc să le aducă din China, așa cum fac cele mai multe firme din domeniu.
Actualul furnizor de genți (sper să nu fie produse chiar de KTM) a respectat designul de excepție, gențile fiind foarte frumoase, (o spun chiar dacă repet afirmația), dar calitatea și fiabilitatea sistemului de închidere și chiar etanșeizarea genților fiind departe de perfecțiune.
La capitolul nereușite aș adăuga parbrizul carenei, din nou foarte frumos, dar având un sistem de reglare pe care nu aș fi avut tupeul să-l instalez pe o Mobra. Trebuie să recunosc că e sigur, odată fixat parbrizul nu se mișcă, rămâne pe poziție, dar operațiunea de reglare îți dă emoții serioase, iar efectul la vânt mi s-a părut nul, indiferent de poziție.
Lista minusurilor nu e lungă, iar atuurile Bestiei îmblânzite sunt atât de evidente, încât tind să dau dreptate numeroșilor colegi mult mai experimentați de la revistele internaționale, care au decretat modelul 1290 Super Duke GT ca fiind cel mai reușit Sport Touring al momentului.
Cu siguranță, această motocicletă nu va fi alegerea finală a tuturor celor pasionați de excursii lungi, criteriile de alegere ale unei motociclete fiind multe și, mai ales personale, dar, indiferent de ce motocicletă ar fi opțiunea finală, KTM 1290 Super Duke GT este cea mai spectaculoasă, cea mai puternică, cea mai plină de caracter din câte există în acest moment la această categorie.
.
Sau poate greșesc și KTM a creat o nouă categorie de care nu se vorbea până acum, Supersport Touring, al cărei lider incontestabil este 1290 Super Duke GT.
Ce mi-a plăcut la modelul 1290 Super Duke GT:
Performanțe deosebite ale motorului
Amortizoare semi-active foarte eficace
Precizie în ținuta de drum a motocicletei
Masa motocicletei excepțională
Poziție foarte bună a pilotului indiferent de gabarit
Ce nu mi-a plăcut la modelul 1290 Super Duke GT:
Parbrizul carenei greu de reglat
Probleme ale sistemului de închidere a genților laterale
Gențile laterale nu sunt etanșe
Articolul complet a apărut în revista Auto Motor şi Sport nr. 5 (234) din mai 2017.
Fotografiile care ilustrează povestea testului motocicletei KTM 1290 Super Duke GT sunt creația prietenului meu, maestrul fotograf Radu Chindriș.
Dacă v-a plăcut articolul, puteți găsi mai jos teste făcute cu alte motociclete KTM, articole postate până acum.
KTM 1290 Super Duke R, model 2015 – test şi prezentare – varianta video
Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.