Fiind considerat cel mai important eveniment al sportului cu motor din Germania Democrată, orice concurs de la Sachsenring aduna peste 200.000 de spectatori plătitori.
Începând din anul 1984, loturile naționale de motociclism ale României au început să participe la concursurile internaționale.
Dintre cele trei ramuri ale motociclismului care se desfășurau în țara noastră, motocros, dirt-track și viteză pe circuit, probabil că diferențele cele mai mari față de nivelul sportului internațional, erau la ultima disciplină.
Primul concurs a avut loc la Budapesta, unde am fost uimiți cu toții de nivelul echipelor din celelalte țări și unde am abandonat aproape toți.
A urmat concursul de la Tallin, pe celebrul circuit Pirita, cel pe care avea să devină ultimul pentru Joey Dunlop, traseu pe care aveau loc în fiecare an accidente înfiorătoare, jumătate din lungimea circuitului traversând o pădure, fără nici un fel de protecție pentru piloți.
Cea de-a treia cursă a fost Sachsenring, traseu 
stradal din Germania Democrată, situat în apropierea orașului Chemnitz (fost Karl Marx Stadt în perioada 1953-1990), aflat din punct de vedere organizatoric în extrema cealaltă, fiind o culme a evenimentelor din sportul cu motor al țărilor comuniste.
Dacă până aici concursurile fuseseră spectaculoase față de ceea ce se întâmpla în România, evenimentul de la Sachsenring a fost pentru noi un adevărat șoc.
Desfășurat de-a lungul a trei zile, concursul era rezervat motocicletelor și mașinilor și mii de oameni veneau cu familia cu câteva zile înainte, puneau cortul în campingurile amenajate de-a lungul traseului și asistau la toate antrenamentele și cursele din cele trei zile.
Antrenamentele începeau vineri la ora 7 și accesul era posibil în parcul echipelor până la ora 6.30, pentru că în parc se pătrundea pe străzile care formau circuitul.
Ziua de sâmbătă era rezervată curselor de moto și antrenamentelor pentru mașini și numărul spectatorilor creștea considerabil.
La cursele noastre au fost înregistrați peste 200.000 de spectatori plătitori, dar recordul de asistență a fost stabilit la începutul anilor ‘70, pe vremea când aici se desfășura Marele Premiu al Germaniei la motociclism, etapa de Campionat Mondial, curse la care au asistat 400.000 de spectatori, pentru a-i vedea pe Mike Hailwood sau Giacomo Agostini.
Mari amatori de sporturi cu motor, oamenii locului au folosit rețeaua stradală existentă lângă satul Hohenstein-Ernsthal pentru cursele auto-moto încă din anul 1927, configurația inițială a circuitului fiind păstrată fără modificări importante până la construcția circuitului actual.
Primul Mare Premiu găzduit de circuit a avut loc în anul 1934, pentru că, trei ani mai târziu, traseul să fie denumit Sachsenring, nume care a fost păstrat și moștenit de circuitul inaugurat în anii ‘90, perioda în care noua situație politico-socială a făcut imposibilă continuarea activității pe traseul stradal, considerat mult prea periculos.
Un tur de circuit măsura 8,6 km și diferența de nivel era de peste 140 metri, cu o porțiune de traseu traversând localitatea, zonă în care au avut loc de-a lungul anilor, cele mai grave accidente.
După zona care traversa satul urma o urcare foarte abruptă, o linie dreaptă care parcă urca la cer, după care treceai pe lângă un iaz, niște pășuni, o adevărată excusie de 8 km. Totul se încheia cu o coborâre și o urcare unite, după care un viraj la 90 de grade în rampa te aducea în fața tribunei de peste 50.000 de spectatori, situată în dreptul liniei de start-sosire.
În 1985, la cea de-a doua participare românească pe Sachsenring, în porțiunea care traversa satul, a avut loc unul dintre cele mai grave accidente din istoria traseului. Chiar în primul tur, ciocnirea a doi dintre piloții aflați în fruntea plutonului a dus la distrugerea unor baloți de protecție din paie aflați pe marginea traseului și niște bucăți de lemn, ca niște cozi de mătură, folosite pentru rigidizarea baloților, au fost aruncate pe pistă.
Unul dintre aceste lemne a lovit parbrizul carenei mele, a ricoșat în cască, după care a zburat în spate, lovind alți piloți aflați în pluton în urma mea.
Doi dintre cei patru piloți implicați în acest incident, José Moreno din Cuba și Jerzy Nieczypurenko din Polonia, amândoi buni prieteni ai echipei României, au fost accidentați cu urmări foarte grave.
Nici unul dintre ei nu a mai putut conduce motocicleta, viețile fiindu-le practic distruse.
I-am revăzut pe amândoi, pe Jurek la o cursă din Polonia, peste doi ani, iar pe José în 1988, la cursa din Havana la care am participat.
Jurek avea un moral de invidiat, dar nu putea folosi mâna dreaptă, iar pe Moreno nu l-am recunoscut, avea părul alb complet și mâna stângă amputată.
Accidentul a avut un impact major în mass-media, pentru că toate cursele de la Sachsenring erau transmise integral de televiziunea națională din RDG, și o țară întreagă a urmărit incidentul și urmările sale.
Riscul și problemele care putea apare la un astfel de
concurs nu interesau pe nici unul dintre piloți, pentru că victoria pe Sachsenring era țelul suprem pentru toți, dar atins de foarte puțini.
Mulțumită mediatizării foarte serioase, câștigătorii de cursă de pe Sachsenring erau urmăriți, admirați și chiar salutați pe stradă. Odată devenit învingător aici, pilotul intra în istoria sportului cu motor din RDG, fiind considerat ca un fel de erou național.
Nici un pilot român nu a reușit această performanță, dar cel mai talentat pilot din România anilor ‘80, Viktor István Attila din Oradea, a reușit să termine pe podium acea cursă teribilă din 1985, iar acel loc trei reprezintă mai mult decât o victorie, este aproape un act de eroism, în condițiile în care la start s-au aliniat cei mai buni patru piloți din fiecare cele opt țări participante.
Peste 60 de ani de curse memorabile, piloți intrați în legendă, amintiri de neuitat, circuitul Sachsenring a marcat viețile multor generații de pasionați de motoare și a născut povești care vor rămâne în istoria sportului cu motor.
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.