Singurul pilot din România clasat pe podium la o cursă pe Sachsenring, Viktor István Attila, Maestru al Sportului, este de 12 ori Campion Național.
Fraţii Viktor pe traseul din Oradea, oraşul natal
Într-o perioadă în care motociclismul de viteză putea fi practicat numai începând de la 18 ani și era aproape imposibil să devii campion înainte de a împlini 30 de ani, Viktor István Attila a intrat la numai 19 ani în această lume în care schimbările nu erau acceptate ușor, iar începătorii nu erau bine văzuți.
A fost nevoie de doar doi ani pentru ca István să ajungă în fruntea clasamentelor, reușind în 1978 primul titlu de Campion Național la clasa 250 cc.
A fost anul în care și eu am intrat în lumea curselor pe circuit stradal, an în care am reușit șase victorii consecutive la clasa 50 cc, rezervată începătorilor.
Chiar dacă devenisem și eu un abonat al podiumurilor de premiere și eram de vârste apropiate, abia dacă îndrăzneam să vorbesc cu István și cu fratele său Arpad, din respect al valorii lor incontestabile.
Viktor István Attila câştigător la clasa 250 cc – Cupa Bihorul 1987, locul 2 subsemnatul, Sinko Győgy din Ungaria pe locul 3.
Acest prim campionat câștigat de Istvan a însemnat începutul unei cariere greu de egalat, o serie de 12 tituri de campion de-a lungul perioadei 1978-1986, întreruptă doar de un loc doi la clasa 250 cc în 1983, la capătul unui campionat încheiat cu o cursă furată de unul dintre concurenți.
Seria victoriilor a fost completată de 9 curse câștigate la Cupa Bihorul, competiție care s-a bucurat de-a lungul anilor de prezență internațională, o victorie în Campionatele Internaționale ale României, desfășurate în 1985 la Turnu Severin, cursă în care l-am secondat și câteva podiumuri în curse desfășurate în afara țării, din care poate cea mai importantă a fost cursa de la Sachsenring, etapă a Cupei Prietenia ediția 1985.
În acea cursă, desfășurată pe vechiul circuit cu lungimea unui tur de 8,6 km, o pistă având recordul turului viteza medie de peste 171 km/h, record deținut de legendarul János Drapál, finalul a fost de-a dreptul tragic, patru dintre piloți fiind antrenați într-un accident cu urmări tragice, astfel încât prezența pe podiumul de premiere reprezintă mai mult decât o victorie, este aproape un act de eroism, în condițiile în care la start s-au aliniat cei mai buni patru piloți din fiecare cele opt țări participante.
Viktor István pe locul 3 în cursa din Cupa Prietenia de pe Hungaroring, în 1986
István a hotărât să își încheie cariera sportivă la începutul anului 1988, după cursa internațională de la Havana, la care am participat împreună, când a decis să se stabilească în Ungaria.
După plecarea sa, lumea curselor din România s-a schimbat, în Oradea nu a mai fost organizată Cupa Bihorul, iar pe István nu l-am revăzut decât după aproape 30 de ani.
Ca o recunoaștere a performanțelor sale și aportului deosebit adus sportului românesc și, în special sportului bihorean, Primăria din Oradea a decis să-i acorde un trofeu omagial pentru întreaga carieră.
Festivitatea a avut loc joi 18 mai și a fost găzduită de Cetatea din Oradea, monument istoric impresionant al orașului, ceremonia fiind pregătită și prezentată chiar de Viceprimarul localității, un om de o deosebită ținută morală.
István a fost susținut de fratele său Arpad, de întreaga familie și de aproape toți cei care au avut privilegiul să concureze alături de el, toți cei care eram adversari cu mulți ani în urmă și care am devenit prieteni, uniți de amintirile comune.
Emoțiile sunt greu de descris, iar discursurile nu au putut descrie în cuvinte o viață dedicată sportului, într-o perioadă în care toți cei care alergau în cursele de moto erau însuflețiți doar de pasiune.
Un trofeu uriaș i-a fost înmânat de Lászlo Ferenczi, cunoscut în lumea moto ca “Tatăl mobrelor”, om care a plămădit generații de campioni cu ajotorul motoarelor pe care le-a construit.
La eveniment au ținut să fie prezenți reprezentanți a mai multor generații de pasionați de moto, de la vechii colegi de curse, Vali Stanca și Béla Gábor, stabilit în Austria, până la piloți în activitate, membri ai clubului local și unul dintre liderii actualei generații de piloți, Laszlo Pentek, însoțit de întreaga familie.
Greu de schimbat opinii în atmosfera încărcată de emoție din Cetate, așa că discuțiile și rememorarea faptelor de vitejie a avut loc într-un cadru restrâns, unde berea a avut rolul ei în continuarea festivității.
Iubit de unii, urât de alții, dar respectat de toată lumea, Viktor István Attila, model de urmat pentru mai multe generații de piloți, a fost cu siguranță cel mai mare talent al motociclismului românesc al anilor ‘80, învins în cursele din România doar de propriile defecțiuni mecanice destul de rare, având în cei 10 ani de dominație un singur adversar real, pe fratele său Arpad.
István Viktor şi Arpad Viktor învingători pe traseul Pipera-Toboc din Bucureşti
Fiecare zi din viață este câte o poveste, iar poveștile mele sunt, de ce mai multe ori, cu și despre motociclete. Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.