Au trecut 15 ani de la prima expoziție de motociclete organizată în România, primul SMAEB fiind o ediție de buzunar, găzduită de Sala Polivalentă.
Așadar, cum a fost această ediție SMAEB ?
Standul Harley-Davidson de la SMAEB 2017
După fiecare expoziție de motociclete organizată în România apar comentariile, unele fiind făcute de vizitatori chiar în timpul evenimentului.
Unii sunt mulțumiți, altii dezamăgiți și e normal să fie așa. Anormal ar fi să avem toți aceeași părere.
Fiecare are motivele sale, așteptări și speranțe, vise și neîmpliniri.
Dar, oricât am fi de diferiți, cinstit față de noi înșine și față de restul lumii ar fi să rămânem cu picioarele pe pământ și sa judecăm evenimentul la justa valoare, cu bune și cu rele.
Cel mai ciudat comentariu pe care l-am văzut, postat chiar la unul din materialele scrise de mine despre expoziție, a fost al unui vizitator dezamăgit, căruia nu-i plăcuse expoziția, părere pe care o respect, dar care spunea că totul a fost la nivelul anilor ‘90.
Puțin nedumerit am căutat pe profilul de Facebook al omului, nu-mi explicam o eventuală pierdere de memorie atât de gravă. Nemulțumitul era născut în 1985.
Ce să cred eu, că își aducea aminte de nivelul expozițiilor de moto pe care le vizitase el la 7-8 anișori ?
Standul Yamaha de la SMAEB 2017
Mă simt dator să vă reamintesc pe scurt istoria recentă a pieței moto din România, punctând câteva repere.
– 1993 – prima expoziție TIB, sau TIBCO (nu știu care dintre ele, că erau lafel), la care au fost expuse motociclete – 4 Daelim (cu motor Honda) care au fost vândute în magazinul meu situat la intersecția străzii Traian cu str. Ștefan Mihăileanu și 4 motociclete Honda aduse din vitrina magazinului Cocor, vitrină transformată în magazin de 20 mp al importatorului Honda de atunci.
-1994 și 1995 – numărul total al motocicletelor noi vândute în România de toți importatorii la un loc nu a depășit 50 de unități.
– 1997 – primul an în care au fost vândute în total peste 100 de motociclete noi.
– 2003 – prima expoziție moto – SMAEB ediția Sala Polivalentă, în care singurul stand cu echipamente a fost al meu (firma Moto Market), în rest fiind expuse vreo 30 de motociclete în total.
– 2010 – primul an în care Poliția a început să facă publică situația înmatriculărilor reflectată în cifre.
– 2017 – standul Yamaha a prezentat peste 40 de unități, la care s-au adăugat cele 15 motoare de test de la camionul Yamaha, același camion care va duce motocicletele și la Intermot. Prin același camion înțeleg exact același vehicul înmatriculat în Germania, adică vizitatorii de la Romexpo au putut testa aceleași motociclete pe care le vor testa nemții la toamnă la Köln.
Flota de test adusă de camionul Yamaha
Totalul motocicletelor, scuterelor și ATV-urilor expuse la SMAEB 2017 a fost de câteva sute, adică vânzarea totală din perioada 1990-1998.
Să înțeleg că ăsta a fost nivelul anilor ‘90 despre care vorbea tânărul motociclist, sau noi ne-am obișnuit să așteptăm așternut la picioare tot ce vedem la televizor ?
Că SMAEB e departe de a fi perfect o știm cu toți, dar de ce s-a ajuns aici ? Cine a făcut ca expoziția să arate așa cum am văzut ? Cine a transformat expoziția de motociclete noi într-un bazar de echipamente cu prețuri reduse, printre care sunt și motoare noi ? De ce nu au fost prezente mărci importante și de ce au fost prezente mai puține mărci decât cele care au lipsit ?
Părerea mea esta că noi am făcut asta, noi toți.
.
Noi, cei care venim să cumpărăm mănuși de 80 de lei cu 50 de lei, noi care căutăm ceva la discount, nu contează ce, reducere să fie, noi care probăm în magazin și cumpărăm de pe Ebay, noi care cumpărăm 3 litri de ulei de pe net, nu din magazin, ca să ieșim cu 1 $ mai ieftin.
Credeți că exagerez ? Nu. Am văzut asta: om cu salariu mult peste medie care s-a bucurat la 3 litri de ulei luați de pe Internet, ca să economisească 3 $, când uleiul se găsește în România pe toate gardurile și încă la prețuri normale.
Vizitatori la SMAEB 2017 testând motocicletele aduse de Yamaha
Expoziția a fost o reflexie a situației economice a României de azi, cu veniturile pe care le au românii, cu nevoile și prioritățile lor, dintre care motocicleta este pe locul X (ics, nu 10 roman) pe lista priorităților.
În Grecia, dacă întrebi adolescenții de pe stradă ce își doresc la 16 ani, probabil că 80% vor răspunde că vor motocicletă.
În România, nici nu vreau să-mi închipui ce răspunsuri ar fi, dar cred că pe primul loc ar fi mașina (eventual 4×4), bani de club, cămașă ca a lui Gigi Becali sau pantofi ca ai lui Florin Salam, iarbă, amantă, poate chiar loc de veci, toate înainte de motocicletă.
Atunci când tinerii își vor visa o motoretă, nu direct R1, când vom începe să mergem la serviciu cu scuterul, nu cu SUV, când vom merge numai la service autorizat, nu la prietenul din spatele blocului, când vom asculta părerea mecanicului care își câștigă pâinea din meserie și nu îi vom spune noi ce să facă, când vom intra în magazin ca să aflăm lucruri noi, nu să îi învățăm noi pe cei de acolo cum e cu motocicletele, numai atunci vom avea expoziții așa cum sunt în țările civilizate, magazine cu personal bine pregătit, unități service cu mecanici antrenați, adică vom deveni o piață moto matură.
Până atunci motociclismul românesc este la adolescență, crește încet și cu ezitări, învață din greșeli și acumulează puțin câte puțin.
.
Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.