Locul doi în Campionatul European Supersport obținut de Christian Zwedorn reprezintă una dintre cele mai importante performanțe internaționale ale Austriei în motociclismul pe circuit.
Anul 1991.
Primul sezon, după 13 ani de competiții moto, în care am fost nevoit să fac pauză.
Părăsisem clubul în care am activat 10 ani – IMGB și am înființat primul club privat de moto, împreună cu prietenul meu de o viață, Vlad Haralambie.
Clubul se numea Moto Club Number One și, după patru ani, cu acceptul firmei Yamaha la care lucram, numele clubului s-a schimbat în Yamaha Romania Racing Team.
De înființat l-am înființat noi, dar nu am avut cu ce să participăm la curse neavând motociclete. A fost nevoie de doi ani ca să convingem prieteni și parteneri să devină sponsori, să adunam bani și să cumpărăm motociclete.
Între timp nu am încetat nici o clipă să sperăm și să ne pregătim pentru viitoarea revenire pe pistă.
Și pentru că motocicletele de concurs erau scumpe, am considerat că trebuie să începem cu altceva și anume cu o mașină pentru transportul motocicletelor.
Vă aduc aminte că în 1991 nu prea puteai să cumperi o mașină în România, toată lumea începuse vânătoarea de mașini prin țările din vestul Europei.
Am dat sfoară în țară (și nu numai) și am aflat de la prietenul nostru Mircea Christian Irod, fost coleg de club IMGB stabilit de câțiva ani în Austria, că unul dintre piloții din echipa la care Mircea era mecanic are un microbuz de vânzare.
Echipa era Eagle Racing Team, cea mai puternică grupare din Austria, ai cârei piloți participau la competiții de cel mai înalt nivel, de la Campionatul European, până la Campionatul Mondial de Superbike.
Zis și făcut.
Pe atunci nu era chiar atât de ușor să pleci în Austria oricând, dar Vlad a găsit o ocazie și a ajuns la Viena.
La garajul echipei l-a întâlnit pe Christian Zwedorn, proprietarul mașinii, aflând că de fapt e vorba de două mașini.
Erau două Ford Transit, nici una nu funcționa, nici una nu era completă, ambele parcate în livada familiei Zwedorn, niște oameni foarte primitori și amabili.
Christian era foarte ocupat, având mari speranțe în sezonul 1991, așa că l-a lăsat pe Vlad în grija familiei și și-a văzut de treabă.
Asistat de părinții Zwedorn, care îl băgau în seamă cu câte un ceai, sau cafea, Vlad s-a pus pe treabă și, din două mașini, a construit una în stare de funcționare cu care a plecat la drum și, spre surprinderea generală, a și ajuns în România, fără să piardă piese pe drum.
Când a ajuns, ne-am dat seama de ce familia Zwedorn se îndoia că acea mașină poate ajunge tocmai în România: motorul era perfect, funcționa fără greșeală, dar puteai să cazi lesne din mașină prin marile suprafețe ruginite.
Ne-am pus pe treabă și, împreună cu Bebe Răceanu, tinichigiu iscusit, același om care în 1978 îmi dăduse din toată inima Mobra cu care mi-am început activitatea competițională, în vreo două luni am făcut caroseria ca nouă.
Îmi aduc aminte ca azi, că partea cea mai grea a fost antifonatul și țin minte parcă a fost ieri, cum stăteam culcat pe spate sub mașină cu bidineaua în mână și gustul antifonului care îmi cădea în gură.
După cele două luni de trudă, mândri de rezultat, am plecat la drum ca să recuperăm ce rămăsese din cea de-a doua mașină, pentru piese de schimb.
Când am ajuns în Austria, ne-am dus acasă la Christian, care a înțeles imediat de ce am venit, dar a refuzat mult timp să creadă că microbuzul galben cu care venisem era fosta lui mașină.
Ca să nu deranjăm, am pus cortul în livadă, lângă mașina incompletă pe care venisem s-o dezmembrăm și, în vreo 3 zile am făcut-o bucăți, lăsând în curte numai cotețul de tablă al microbuzului, fără nimic altceva.
În tot acest timp, mama Zwedorn ne alinta cu cafele, ceaiuri și prăjiturele servite pe tavă în grădină, asta ca să mai zică cineva că austriecii sunt reci și neprimitori…
După încheierea acestei adevărate campanii nu l-am mai văzut pe Christian Zwedorn, dar prietenul nostru comun Mircea Christian Irod ne-a ținut la curent cu faptele de vitejie ale lui Christian.
În acel an, Christian Zwedorn a reușit să câștige titlul de Campion al Austriei la Superbike, urmat de titlul de Campion al Austriei la clasa Supersport în 1992 și 1994, an în care a reușit să se claseze pe locul doi în Campionatul European la clasa Supersport, probabil cea mai importantă performanță internațională a unul pilot din Austria.
Anii au trecut și noi aflam din când în când câte ceva despre Christian. După ce a impresionat cu performanțele inșirate mai sus și a devenit un nume în lumea motociclismului din Austria, o accidentare gravă l-a obligat să părăsească activitatea competițională, fiind angajat de importatorul oficial Honda Austria.
După 25 de ani de la începutul poveștii am plecat cu același prieten Vlad să vedem o cursă de motociclete veterane, concurs de viteză pe circuit stradal organizat în orașul Schwanenstadt din Austria.
Lista vedetelor invitate la acest eveniment era impresionantă, dar, în afară de cei 9 campioni mondiali anunțați, erau așteptați mulți campioni ai Austriei.
L-am găsit pe lista vedetelor și pe Christian Zwedorn, toți marii foști sportivi participand la o cursă omagială, numită de organizatori “Cursa Legendelor”.
Distribuitorii oficiali ai marilor producători, Honda, Yamaha, Suzuki, erau prezenți în parcul piloților cu corturi impresionante și găzduiau piloții invitați la eveniment.
În același cort al importatorului Honda Austria erau motocicleta lui Freddie Spencer, triplu Campion Mondial, alături de motocicleta cu care Christian Zwedorn a intrat în istoria sportului cu motor.
Ni s-a permis accesul în cort spunând că suntem vechi prieteni cu Christian și am așteptat lângă motociclete, făcând poze. În scurt timp a apărut și Christian, însoțit de tatăl și fratele său.
Revederea a fost deosebit de călduroasă, până și seniorul Zwedorn s-a bucurat.
Am stat de vorbă și ne-am adus aminte de toate nimicurile care fac viața frumoasă, dar ocazia era prea tentantă și am vrut să fac și un scurt film, ca un omagiu adus marelui sportiv și celor 25 de ani care au trecut peste noi.
Chiar dacă Christian vorbește engleza, pentru ca discuția să fie mai fluentă, l-am rugat pe Vlad să-i pună câteva întrebari în germana literară pe care o stăpânește.
Mai jos este materialul care a ieșit.
Dacă v-a plăcut povestea, mai jos puteți găsi relatarea evenimentului organizat în 2016 la Schwanenstadt, Austria, în articolele postate până acum.
Cum a fost prezentată la TV cursa Oldtimer GP 2016 – Schwanenstadt
Oldtimer Grand Prix – cursă de viteză pe circuit stradal în această săptămână
Fiecare zi din viață este câte o poveste, iar poveștile mele sunt, de ce mai multe ori, cu și despre motociclete. Dacă nu aţi văzut toate testele, cursele moto, sau interviurile postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.