Pasionaţii de motociclete ar trebui să-l cunoască pe Vova, iar dacă nu au auzit de el, probabil că nu sunt atât de pasionaţi.
Îl cunosc pe Vova de vreo 30 de ani, am fost colegi de facultate.
În tot acest timp nu ne-am pupat, dar nici nu ne-am certat, pur şi simplu ne-am respectat, ca doi oameni care au avut pasiuni comune, iar cea mai importantă nu este arhitectura, aşa cum s-ar fi putut crede, ci motocicleta.
Fiecare dintre noi a înţeles să-şi trăiască pasiunea în felul lui, Vova a construit motociclete, eu le-am hingherit.
Important este că amândoi am ajuns la nişte rezultate şi munca ne-a adus mari satisfacţii, obţinute uneori cu sacrificii.
De-a lungul anilor am văzut multe dintre motoarele construite de Vova, unele mi-au plăcut, altele nu, dar trebuie să recunosc că am fost impresionat de efortul depus şi miile de ore/muncă cheltuite.
Când am auzit că a reuşit să semneze un contract cu cei care urmau să filmeze serialul Harley and the Davidsons făcut de Discovery Channel în România, am înţeles că ăsta este cântecul de lebădă a lui Vova, fără să ştiu dedesubturile contractului.
Şocul a venit atunci când le-am aflat.
Pentru filmări era nevoie de multe motociclete. Mare parte din aceste motociclete urmau să fie produse de o firmă din Africa de Sud, cu mare experienţă în construcţia de vehicule folosite la filmări, de la maşini, până la submarine şi ciudăţenii gen “Mad Max”.
În astfel de situaţii, motocicletele trebuie să semene cu cele originale şi să funcţioneze, dar nu e neapărat nevoie să respecte 100% detaliile modelului original, care, între noi fie vorba, nu arată ca o prinţesă.
Cu totul alta este situaţia dacă vorbim despre modelele de motociclete care aveau un rol important în film, fiind modelul din 1936, cel care arată spectaculos, motocicleta care a salvat compania de la un faliment iminent, într-o perioadă dificilă apărută după criza începutului anilor ’30.
Producătorii aveau nevoie de o motocicletă din acest model, dar, ca la orice lucrare adevărată şi serios finanţată, pentru a evita riscurile, motocicleta trebuia să aibă o rezervă, adică era nevoie de două unităţi identice.
Toate amănuntele povestite până acum le-am aflat în timp şi, mai ales după ce am făcut un interviu cu Alex Wheeler, coordonatorul tehnic al flotei de motociclete folosite la filmări, specialistul din Africa de Sud care a participat la producţia motoarelor şi la întreţinerea lor pe timpul filmărilor.
Filmul a fost terminat, lansarea pe piaţă a fost un succes, petrecerea ocazionată de premieră a fost un eveniment reuşit, după care am avut voie să facem publice detaliile şi să transmitem interviurile.
Pentru asta i-am făcut o vizită lui Vova, ca să pregătim un scurt material filmat, difuzat în emisiunea La Volan, transmisă de canalele TV Digi.
Acelaşi atelier pe care îl ştiu de mulţi ani, spaţiu care a fost pe rând magazin oficial Ducati, loc de întâlnire pentru cunoscători, sau, pur şi simplu, locul de joacă a lui Vova.
Un om normal s-ar simţi pierdut într-un astfel de loc, un amestec de motoare, cutii de viteze, cadre şi roţi, toate acestea aflate între nişte scule şi dispozitive, pe care mulţi dintre noi nu ar şti la ce să le folosească.
Pe lângă mormanele de piese şi componente, multe proiecte aflate în diferite stadii de construcţie, motociclete, maşini, camionete.
În acest peisaj de vis pentru un iubitor de motoare, împreuna cu arhitectul/constructor de motociclete Vova, am făcut un material live pe Facebook, care poate fi găsit pe pagina Poveşti cu Motoare, în care Vova a povestit câte ceva despre contractul construcţiei celor două motociclete.
Condiţiile impuse pe care el le-a acceptat nu cred că ar fi fost semnate de altcineva.
Motocicletele care trebuiau construite nu numai că nu existau, dar prea puţini oameni au văzut în realitate originalele care trebuiau reproduse, motociclete din anul 1936, în perfectă stare, existând doar în câteva locuri din lume.
În 47 de zile, piesele necesare producţiei celor două unităţi trebuiau aduse în ţară, fiind produse de câteva zeci de furnizori, motocicletele asamblate şi foarte multe repere trebuiau produse, neexistând în comerţ.
Şi aici urmează partea cea mai sensibilă a contractului: penalităţile.
Dat fiind uriaşa mobilizare de forţe cerută de filmări, cu vedete internaţionale aduse în România, echipamentele scumpe folosite, din care unele închiriate, sutele de oameni implicaţi în producţie şi investitiile uriaşe, pentru orice zi de întârziere, Vova ar fi trebuit să plăteasca 200.000 euro.
Nu ştiu câţi dintre noi ar fi avut curajul să accepte şi să semneze că plătesc 200.000 euro, dacă întârzie o zi construcţia unor motociclete pe care le-au văzut numai în poze.
Vova a făcut-o !
Vova a crezut în ceea ce poate face şi a semnat ca să-şi dovedească că e în stare s-o facă.
Nebunia a mers şi mai departe.
În loc să primească bani mulţi, Vova a cerut ca una dintre cele două motociclete, cea folosită la filmări (pentru că cea de-a doua nu a fost folosită), să rămână proprietatea lui.
În acest fel, una dintre motociclete se află în muzeul Discovery, din SUA, iar a doua este în atelierul descris mai sus, atelier care ar trebui considerat un fel de kilometru zero al construcţiei de motociclete custom din România.
Admirat de unii şi respins de alţii, Vova, cel care a dovedit tuturor că este o forţă în construcţia de motociclete custom, trebuie respectat de toţi pasionaţii de motociclete pentru ceea ce a făcut, iar exemplul lui trebuie urmat de noua generaţie de constructori.
.
Dacă v-a plăcut povestea lui Vova, puteţi găsi mai jos câteva articole legate de producţia serialului Harley and the Davidsons, film turnat de Discovery Channel în România.
Cum a fost la petrecerea de lansare a serialului Harley and the Davidsons
Alex Wheeler, omul care a construit motocicletele din serialul Harley and the Davidsons – partea 1-a
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.