A început să plouă încă de aseară. Când m-am trezit dimineaţa, primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific cum este afară. La fel. Şi e destul de frig: 5 grade, plouă şi bate vântul.
Se spune că, dacă vrei să ştii cum este vremea, întreabă un motociclist. Am mai multe website-uri pe care le verific, dar cel mai des folosite sunt două aplicaţii pe telefon: Weather Pro şi Morecast. Prima are şi radar, iar a doua îţi arată cum va fi vremea pe traseul pe care vrei să mergi, în funcţie de ora de plecare. Ambele, au dat greş de multe ori în România.
Aşa că mă apuc de treburi administrative: câteva plăţi pentru magazin, a venit marfa de la Roland Sands, mă rad pe cap şi spăl două tricouri care îmi plac foarte mult.
Ieşim la 10:00 să beau o cafea şi Dani o ciocolată caldă. Prognoza ne spune că ploaia se opreşte la 11:00, iar soarele apare aproape de ora 12:00. Pe radar, norii urcă de la SV către NE şi, începând cu ora 13:00, nu mai sunt pe traseul nostru de azi: destinaţia Vaduz / Liechtenstein. Aşa că ne aşezăm la geam cu speranţa ca azi aplicaţiile vor lucra în favoarea noastră. Ceas elveţian au fost!
La 11:30 a început să se usuce puţin şoseaua, e frig dar ne hotărâm să plecăm. La ora 12:10 o luam din loc, echipaţi corespunzător. Cinci grade afară şi e cel mai potrivit moment să testăm şaua şi manşoanele încălzite.
După 15 minute mergând prin Pasul Resia, apare soarele, şoseaua se usucă şi mărim puţin viteza de deplasare. În drum spre Vaduz trecem printr-un tunel lung de 15 km. Dacă aş fi avut la mine tobele stoc, pe loc le-aş fi montat la loc. De ce oare le schimbăm? Urlă îngrozitor în tunel.
Pentru azi, curiozitatea mare este Liechteinstein. Pe Internet, la destinaţii de vizitat găseşti castelul din Vaduz. Acolo mergem. Din Austria în Liechteinstein treci de nişte bariere ridicate (vama), dar atât.
Nu am reuşit să înţeleg prea mult din această ţară. Eram pe grabă şi vroiam să găsim un restaurant / terasă, unde să ne aşezăm şi să schimbăm două-trei vorbe cu localnicii. Arhitectura caselor e ca în Elveţia, dar construcţiile par mai vechi şi puţin mai neângrijite, magazine goale, restaurante închise.
Ajungem în final la castel, care era proprietate privată, acolo stă prinţul, nu se vizitează.
Coborâm de acolo şi, după două curbe şi un sens giratoriu, trecem pe lângă stadionul lor naţional. Virăm dreapta pe un pod şi cred că atunci am intrat din nou în Elveţia. Nu am găsit un semn de graniţe, că tare am fi vrut să facem o poză.
Începând de aici, mergem sub un cer înnorat, care ne tot ameninţă cu ploaia.
Pentru traseul de întoarcere nu avem aşteptări prea mari, dar am fi vrut să oprim în Saint Moritz, ca să mâncăm. Cum trecem de Chur şi intrăm pe S4, începem un drum, care se dovedeşte în final a fi Pasul Julier.
Drumul urcă până la 2284 metri altitudine şi coboară în St.Moritz. Treci prin câteva staţiuni turistice mici, iar în rest drumul merge pe coama muntelui şi ai vedere în faţă pentru 3-400 metri. Curbele multe, dar lungi. 90% din asfalt e ca la circuit.
Aproximativ 70 km, intrăm şi ieşim din nori. Acum e soare, acum dispare.
Un drum pe care orice motociclist ar urla de bucurie. Excelent.
Dacă Pasul Stelvio ne-a impresionat prin măreţia muntelui şi dificultatea traseului, Julier Pass ne-a făcut să ne dorim să mai venim.
Ajungem în St.Moritz, facem o poză ca băieţii ăia lângă Ferrari, doar ca noi în mijlocul străzii, într-un sens giratoriu, mâncam din mers un sandviş de la o benzinărie şi continuăm încă 100 km până la hotel, tot pe un drum naţional, care merge pe malul râului Inn.
Ajungem la hotel la ora 20:00 şi nu ne-a plouat.
Dacă ar fi să facem un clasament al traseelor pe care le-am făcut zilele astea, ar suna cam aşa: Stelvio, Timmelsjoch şi Julier.
Mâine plecăm la Faak am See, dar traversăm din nou prin Dolomiţi, câtre destinaţia noastră.
Anul trecut au fost la Faaker See 80.000 motociclete, iar anul acesta vedem şi noile modele Harley–Davidson.
Dacă vreţi să aflaţi cum a început aventura celor doi, mai jos găsiţi primele episoade.
Sezonul călătoriilor nu s-a încheiat, Biu şi Dani pleacă la European Bike Week 2016
Biu şi Dani au plecat pe motocicletă în primul drum lung tată-fiu. Ziua 1.
Muzeul motocicletelor – Biu de la MobraShop şi Dani în a 4-a zi a aventurii