Cel mai important eveniment găzduit de circuitul Billown este cursa Southern 100, organizată prin tradiţie în luna iulie.
În general, când se vorbeşte despre cursele din Insula Man, toată lumea se gândeşte numai la circuitul cunoscut, de 60 km, dar pe insula lungă de aproape 50 km, cu o populaţie cât jumătate din populaţia oraşului Brăila, au existat de-a lungul ultimilor 100 de ani nu mai puţin de 7 circuite.
Prima cursă Southern 100 a avut loc pe 14 iulie 1955, într-o zi de joi,
Mii de oameni aflaţi în vacanţă au asistat la cursele desfăşurate pe traseul lung de 6,8 km, situat în partea sudică a insulei, la marginea oraşului Castletown, în vecinătatea portului St. Mary.
De la linia de start-sosire, fiind parcurs în sensul acelor de ceasornic, traseul continua cu o linie dreaptă către primul dintre cele patru viraje ac de păr de dreapta, de la Ballakeighan.
De aici continua cu virajele largi numite Iron Gates şi Ballaorris către cel de-al doilea ac de păr Ballabeg. Urma o porţiune rapidă, incluzând virajele de viteză Ballwhetstone, Willows Corner şi Billown Dip, către următorul ac de păr Cross Fourways.
Următorul viraj important era Church Bends, o şicană înşelătoare, urmată de virajele largi Great Meadow şi Stadium Bend, înainte de a ajunge la ultimul ac de păr Castletown Corner, urmat de sprintul final până la linia de sosire.
Prima cursă Southern 100 a fost organizată de clubul Southern MCC, fiind primul lor concurs pe circuit stradal, pe lângă competiţiile pe circuit scurt (aşa cum le numesc britanicii), pe care le organizaseră până atunci pe pista aeroportului dezafectat din Andreas, o mică localitate situată în nordul insulei.
Câştigătorul cursei principale, de 500cc, desfăşurată de-a lungul a 24 ture (100 mile), a fost Terry Sheperd, care a pilotat o motocicletă Norton şi a reuşit cel mai rapid tur al zilei cu o viteză medie de peste 130 km/h.
Ceilalţi învingători ai zilei din cadrul primului eveniment au fost Dave Chadwick, pe o motocicletă Reg Deardon Special de 250cc şi Derek Ennett, pe un AJS de 350cc.
Cursa desfăşurată anul următor, în 1956, a fost un real succes, clasele 350 şi 500cc bucurându-se de numărul maxim de înscrieri permise de regulament şi de prezenţa multor vedete ale momentului.
Terry Sheperd a repetat victoria din prima cursă, cu Bob McIntyre victorios la 350cc şi Bill Smith la 250cc.
În 1959, McIntyre, supranumit “Scoţianul zburător”, a stabilit noul record al pistei la 85 mph (136,7 km/h), record care a rămas valabil până în 1961, când Phil Read, cel care avea să devină de şapte ori Campion Mondial, a stabilit noua referinţă la exact 140 km/h.
Recordul avea să fie îmbunătăţit numai peste 12 ani de Charlie Williams, perioadă în care în competiţie şi-au făcut apariţia şi alte clase de concurs foarte îndrăgite: 125cc şi motocicletele cu ataş.
În 1967, John Patrick a devenit primul şi singurul pilot care a câştigat cursa Southern 100 pe două şi trei roţi, adăugând victoria obţinută la clasa ataş, celei din 1960, la clasa 250cc.
Începând din 1969, bucurându-se de mare popularitate, un mare număr de cupe şi trofee au fost organizate aici, unul dintre ele fiind Memorialul Ennet, în memnoria unuia dintre câştigătorii primei curse Southern 100.
Cu timpul, cursa Southern 100 a devenit una dintre cele mai îndrăgite de publicul local, evenimentul fiind încheiat cu o prezentare a concurenţilor, în cadrul unui eveniment organizat de fiecare dată în piaţa publică din Castletown, final demn de ceea ce a devenit cunoscut între timp ca fiind “friendly races”, curse prieteneşti întâlnite numai în Marea Britanie, unde publicul are acces în parcul piloţilor.
În 2015 Southern 100 a aniversat 70 de ani de la prima cursă desfăşurată pe circuitul Billown, evenimentul fiind declarat ca Jubileul de Diamant.
Dacă v-a plăcut povestea cursei Southern 100 şi a circuitului Billown, puteţi găsi aici poveştilor altor circuite, mai mult sau mai puţin cunoscute din Marea Britanie: Brands Hatch, Oulton Park, Thruxton, Croft, Snetterton, Cadwell Park, Darley Moor, Everthorpe Park.