TIBERIU TROIA

În anii ’90 Cupa FRM se desfăşura într-o singură etapă, la începutul sezonului, înainte de etapele de Campionat, iar în sezonul 1997, toate cursele oficiale s-au organizat la Caransebeş, din cauza problemelor organizatorice ale celorlalte piste.

Era din ce în ce mai greu să obţii aprobările pentru pistele aeroporturilor, care începuseră să aibă activitate, astfel încât o singură cursă a putut fi organizată la Arad, şi aceea după terminarea Campionatului.

Prima competiţie a sezonului a fost, conform obiceiului, Cupa Federaţiei de Motociclism.

La sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80, pentru că nu erau probleme financiare, Cupa FRM se desfăşura de-a lungul a mai multe etape, uneori chiar câte 5 etape, din care 2-3 erau organizate la începutul sezonului, restul la sfârşit.

Moto Club Number One Bucureşti, de la stânga – Adrian Pavelescu, Tănase Drăghici, Tiberiu Troia, Mihnea Filimon, Vlad Haralambie

Pe lângă Cupă şi Campionat, mai erau şi alte competiţii locale, organizate de oficialităţile din diferite oraşe, ocaziile fiind diferite. La Oradea era tradiţională Cupa Bihorul, în memoria eliberării oraşului, în prima duminică de octombrie, la Târgu Mureş era Cupa Sindicatelor, iar în zilele bune exista şi o cupă la Reşiţa.

Încet-încet, Cupa FRM a ajuns să fie organizată într-o singură etapă, cupele locale au dispărut una câte una şi la startul claselor din Campionat au ajuns să fie câte 3-4 sportivi.

Cursele fiind din ce în ce mai rare şi competiţiile pe echipe mai puţine, lupta pentru victorie era mai aprigă decât înainte, dar, din păcate, echipele angrenate în lupta pentru victorie erau din ce în ce mai puţine.

Dacă înainte competiţiile pe echipe erau disputate de echipele din Oradea, Reşiţa, Timişoara, Oradea, Braşov, Târgu Mureş, Galaţi, Sibiu, Zărneşti şi Bucureşti, secondate de echipe mai mici, sau mai tinere din Turnu Severin, Hunedoara, sau Bistriţa, în anii ’90 General Turbo (fosta echipă IMGB), nu mai avea rival şi cucerea Cupa FRM în fiecare an.

Nu e de mirare că toate echipele care participau la Cupa FRM îşi doreau victoria, dar era foarte greu să depăşeşti performanţele şi punctajul aferent obţinute de Traian Mihăilescu şi echipa lui.

Ştiam asta foarte bine, pentru că am fost membru al acestei echipe din 1981 până în 1990, când am hotărât să plec şi, împreună cu prietenul meu Vlad Haralambie, am pus bazele primei echipe private de motociclism, care s-a numit la început Moto Club Number One, după care am devenit echipa oficială a importatorului Yamaha, toţi seniorii echipei fiind angajaţi ai acestei companii, iar echipa a devenit Yamaha Racing Team Romania.

În 1997 am considerat că echipa noastră a ajuns la maturitate şi avem potenţialul să concurăm ca valoare cu General Turbo, astfel încât am încercat să aducem la startul etapei de Cupa FRM mai multi piloţi, care să ajute la punctajul total al echipei.

La clasa 50 cc Juniori 1 l-am antrenat câteva săptămâni şi l-am adus la start pe Mihnea Filimon, fiul unor buni prieteni şi colegi arhitecţi, junior care ştiam că nu va continua motociclismul de performanţă, dar care a acceptat să ne ajute în lupta noastră pentru cucerirea Cupei.

Pentru o prezenţă onorabilă la start i-am pregătit un scuter Yamaha, cu relativ puţine repere modificate, doar bine reglat, cu care Mihnea a reuşit să scoată al treilea timp la calificări, să plece al doilea şi să nu fie depăşit, terminând cursa pe locul secund, în spatele lui Ionuţ Pascotă, care a mers pe o Mobra preparată de Laszlo Ferenczi, numit mai târziu “Tatăl Mobrelor”, motoreta schimbată pe un televizor color.

1997 a fost singurul sezon de motociclism pentru Mihnea, care, mai târziu, a terminat două facultăţi simultan, a făcut parte din delegaţii la nivel înalt reprezentând România la Bruxelles şi a devenit conducătorul Clubului Sportiv Triumf, dovedind încă o dată că sportul şi şcoala pot fi făcute în acelaşi timp.

Mai jos este filmul cursei şi festivitatea de premiere (2 minute).

Meritul pentru pregătirea scuterului care a întrecut aproape toate motoarele preparate, inclusiv cele ale temutului club General Turbo, este al întregului colectiv tehnic al echipei, Preşedinte al grupării fiind Alan Palmer, tatăl campionului britanic Chris Palmer, antrenor şi manager Dragoş Panaitescu, dublu Campion Naţional la 500 cc, unul din cei mai mari polisportivi ai României şi Tănase Drăghici, de 12 ori Campion Naţional, unul dintre cei mai mari piloţi de clasă mică şi mecanic de top, mecanic al firmei importatoare Yamaha de peste 20 ani.

La această cursă echipa a reuşit locul 2 la clasele Juniori 1, 125 cc, 250 cc şi alte 3 locuri 4, rezultat care ne-a clasat pe locul 2 în Cupa FRM, după Steaua General Turbo.
A fost o repetiţie generală pentru ediţia următoare a Cupei FRM, din 1998, pe care am câştigat-o detaşat.

Dacă nu aţi văzut toate cursele postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de FB, sau dacă vreţi să urmăriţi testele şi cursele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube – https://www.youtube.com/tiberiutroia