Aurel Ionescu-Vissa a început sportul de performanţă în 1964, la Dinamo, avându-l ca antrenor pe Mircea Cernescu, după ce la 17 ani fura motocicleta fratelui mai mare.
După numai un an, fiind ajutat de Traian Macarie, care i-a pus la dispoziţie un motor CZ cu cilindru de MZ, obţine primul titlu de Campion Naţional la clasa 175 cmc.
În 1966 secţia de motociclism a clubului Dinamo se desfiinţează şi Aurel se transferă la Steaua, unde continuă să activeze până în 1983.
În această perioadă cucereşte 4 titluri de Campion Balcanic la clasa 250 cmc, 8 titluri de Vice-Campion Balcanic şi 5 titluri de Campion Naţional la aceeaşi clasă 250 cmc, alături de un titlu de Campion Naţional la 500 cmc.
Între anii 1976-1984 participă la căteva sute de concursuri în ţară şi în toate celelalte ţări socialiste, obţinănd câte 10-15 victorii în fiecare an (nu se mai ştie exact câte), într-o perioadă în care premiile pentru învingător erau de multe ori cojoace de blană produse la Orăştie, sau 250 litri de vin.
Şi pentru că pe vremea aceea sportivii de vârf erau sportivi adevăraţi, Aurel a participat în aceeaşi perioadă la etape de Campionat Mondial în care a terminat în primii 20, dar şi la Campionatul de Regularitate şi Rezistenţă, care se desfăşura pe Mobra, cu o etapă finală de viteză pe un circuit amenajat în jurul Casei Scânteia.
Au urmat o serie de turnee în Italia şi Franţa, unde Aurel împreună cu Ştefan Chiţu şi Cristian Dovids, au făcut spectacol. De cele mai multe ori piloţii români erau principalul punct de atracţie al concursurilor, astfel că, la o cursă din Italia, în care Aurel a avariat serios motocicleta în prima manşă, organizatorii au hotărât să facă o pauză de peste 90 minute, pentru a-i da pilotului român şansa să repare motocicleta.
Aurel a reuşit să remedieze defecţiunile şi să învingă în a doua manşă a concursului, în uralele publicului.
1983 a reprezentat ultimul an competiţional, în care Aurel a alergat sub culorile clubului Energia Câmpina şi o accidentare serioasă într-o cursă din Ungaria i-a grăbit retragerea din activitatea competiţională.
Imediat după retragere, datorită pregătirii sale tehnice deosebite, experienţei şi abilităţilor de organizator, Aurel a fost numit antrenor al lotului naţional de viteză pe şosea (aceasta era denumirea disciplinei), calitate în care a participat alături de sportivii din lot la toate cursele internaţionale din cadrul Cupei Prietenia, până în 1989, când totul s-a destrămat, Cupa Prietenia s-a desfiinţat şi noi am purces pe un drum nou, plin de speranţe transformate în cele din urmă în deziluzii.
Pe vremea aceea, antrenor însemna ŞEF, dar Aurel a înţeles să fie PRIETEN şi aşa s-a comportat cu noi în toţi aceşti ani.
Am făcut parte din lotul naţional încă de la înfiinţare, astfel încât, un calcul simplu arată că 6 sezoane cu câte 6 curse şi cantonamentele aferente, înseamnă vreo 40 de deplasări în care am fost împreună, iar prietenul Aurel a fost un sprijin şi sfătuitor.
Au trecut mai bine de 30 de ani şi la fiecare întâlnire ne aducem aminte cu multă plăcere de cursele în care am învăţat multe de la sportivii străini, dar şi de petrecerile nebune de după curse, în care i-am învăţat noi pe ei.
Prietenul meu Aurel Ionescu-Vissa, unul dintre cei mai mari piloţi de motocros din istoria sportului românesc, îşi sărbătoreşte ziua de naştere pe 15 noiembrie.
Şi noi ar trebui să-l sărbătorim, aşa cum merită orice mare campion, mai ales cei care au ales să se retragă discret din orice funcţie a Federaţiei Române de Motociclism, în care ar fi avut loc cu siguranţă.
La mulţi ani Aurel, să ne trăieşti prietene !
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.
La Multi Ani ,sanatate,si numai bine unui om pe care eu l-am cunoscut ca pe un tip ce nu a incercat vreodata sa iasa in evidenta( in acceptiunea de azi ) desi ar fi avut motive suficiente si intemeiate de competenta si calitati.
As remarca doar legat de fotografia din final ca pe podium sunt :1 A.Ionescu,2 Filipescu Paul,3 Benedek Andrei,iar in planul doi:de la stinga Banu Mihai,Moasa Traian,Paraschiv Stelian,Goran C-tin,Plugaru Ion si Arabadji Nicolae
Urari de bine tuturor!!!
Multumesc pentru corectura Schultz, voi rectifica. Toate bune si tie !
Cu totii stim cat de subiectiv a fost conceput lotul national pe vremea lui voiculescu ,cu alte cuvinte nu conta cat stiai ci pe cine stiai !!
Nu ştiu cum era la celelalte discipline, dar la viteză pe circuit intrau în lot 1 om, maxim 2, care nu aveau ce căuta acolo.
Dar treaba asta a fost aşa întotdeauna, nimic nou.
La multi ani ! Transmit colegului si prietenul nostru Aurel Ionescu,facand precizarea ca perioada de incheiere a competitiilor din camp.nostru intern s-a facut la A.S.Poiana Campina,cl.500cc. pe traseul din Valeni de Munte,unde din pacate a suferit si un accident in timpul competitie {eram in lotul Poiana}……fac o rectificare…in foto cu podium in plan departat nu este Jony PLugaru,ci Ispas Marin,coleg cu mine la Poiana cl.300cc.tineret de unde faceam si eu parte…dar nu ma vad in foto….Valeni de Munte anul 1974-75
multumesc…