Articolul complet în revista Auto Motor şi Sport nr. 8 (213) din august 2015
A fost nevoie de doi ani de evoluţie pentru Yamaha MT-09, o motocicletă foarte bună, ca să devină una excepţională, MT-09 Tracer.
Lansat în 2013, modelul MT-09 a impresionat prin calităţile motorului în 3 cilindri, formulă folosită de Yamaha după mulţi ani de pauză. Noua motocicletă s-a bucurat de succes, dar nu a fost o lovitură de piaţă, fiind un model naked, gamă mai puţin cautată în ultima vreme.
Modelul de bază a fost urmat de alte derivate, MT-09 Sport Tracker şi Street Rally, variante accesorizate, dar care nu au fost un succes de piaţă, având câteva componente relativ uşor de instalat de orice pasionat al motocicletelor accesorizate.
Situaţia s-a schimbat radical prin apariţia modelului Tracer, varianta sport tourer, gamă la mare căutare, amatorii de excursii lungi fiind din ce în ce mai numeroşi.
Chiar dacă este echipat cu acelaşi motor şi şasiu, Tracer este diferit de MT-09 de la care s-a pornit, fiind construit în jurul motorului în 3 cilindri, ale cărui performanţe sunt nemodificate. Păstrând aceleaşi principale caracteristici, DOHC, 12 supape, răcit cu lichid, motorul modelului Tracer beneficiază de sisteme de admisie şi evacuare modificate, fără a influenţa cei 115 CP pe care motorul îi produce.
Sistemul de injecţie oferă tot 3 moduri de pilotaj, dar a suferit modificări faţă de cel al modelului de bază, fiind mai fluent, livrând carburantul mai cursiv, ceea ce se reflectă în comportamentul motocicletei, conferind mai multă flexibilitate motorului.
Astfel, MT-09 Tracer poate fi controlat foarte bine atât în virajele strânse, de unde eşti obligat să pleci cu turaţii joase, cât şi pe liniile drepte lungi de pe autostradă. Pentru a înţelege mai bine rezultatul aceastei modificări a sistemului de injecţie, aş compara senzatia pe care ţi-o oferă cu folosirea unei acceleraţii cu cursă scurtă, model folosit pe motoarele cu pretenţii sportive.
Modificările majore faţă de modelul MT-09 de la care s-a plecat apar la aspectul exterior, de la un naked fără protecţie la vânt, ajungându-se la un sport tourer, cu o carenă agresivă, echipată cu un parbriz relativ mic, dar mobil şi cu nişte protecţii la mâini foarte generoase, care completează efectul protector al carenajului.
Carenajul este undeva între cel de la FZ1 Fazer şi Triumph Tiger 800 XRX, cu nişte forme foarte atrăgătoare, lucru care nu surprinde, pentru că Yamaha este vestită pentru aspectul reuşit al motocicletelor şi designul modern pe care îl promovează în mod constant.
Dacă aspectul carenajului este asemănător cu cel al unor modele moderne, nu acelaşi lucru se poate spune despre aspectul general al motorului, ai cărui cilindri seamănă mult cu cei ai vechiului model FZ750, cu înclinaţia lor la 45 grade, chiar dacă stamoşul FZ750 avea 4 cilindri şi câte 5 supape, adică o cu totul altă soluţie tehnică faţă de cea existentă pe MT-09.
Revenind la carenajul nou apărut pe modelul Tracer, parbrizul reglabil şi protecţiile pentru mâini, toate acestea fac mult mai comodă folosirea motorului cu cei 115 CP, datorită protecţiei oferite de întreg ansamblul. Pentru mine personal, la 1,74 m, chiar folosirea parbrizului în poziţia coborâtă a fost suficientă pentru a mă simţi protejat şi am apelat la modificarea poziţiei, numai pentru a compara efectul celor 2 poziţii diferite, care diferă cu 30mm pe înălţime.
Chiar dacă schimbarea poziţiei parbrizului este o operaţiune foarte uşor de făcut, sistemul nu permite această modificare din mers, pentru că trebuie slăbita câte o piese din fiecare parte, spre deosebire de alte sisteme prezente pe motocicletele firmelor concurente, care permit schimbarea poziţiei din mers, cu o singură mână.
Manevrabilitatea modelului Tracer este deosebit de bună, mai bună decât la MT-09, dând senzaţia de uşoara, dar sigură, chiar dacă Tracer are cu 20 kg mai mult decât modelul de bază. Probabil că la îmbunătăţirea manevrabilităţii au contribuit mult arcurile amortizoarelor faţă, mai tari decât cele iniţiale, în combinaţie cu cursa mare a amortizoarelor şi şaua având 2 poziţii disponibile, uşor reglabilă pe înălţime, coborând înălţimea de la 860 mm, la 845 mm. Amortizoarele faţă modificate au remediat problemele pe care le întâmpină MT-09 în varianta naked, în cazul unui pilotaj mai sportiv, sau la viteze de peste 150 km/h, când devine uşor instabil şi mai greu de controlat.
În afară de toate aceste detalii tehnice care fac viaţa uşoară pilotului, fabrica a pus la dispoziţia piloţilor scunzi, sau celor cu picioare scurte, un kit suplimentar de coborâre a înălţimii şeii, care reduce înălţimea cu alţi 15 mm suplimentari, făcând modelul Tracer accesibil unui număr mai mare de folositori, împreună cu o şa mai îngustă şi mai joasă, prin care se mai câştigă încă 32 mm.
Bineânţeles că producătorii specializaţi de componente au apărut cu o gamă interesantă de repere, care îmbunătăţesc ţinuta de drum a motocicletei şi mă refer în primul rând la amortizoare şi componente, în special arcuri.
Cu toate că arcurile de la Tracer sunt mai tari decât cele instalate pe MT-09, este loc de mai bine, pentru că tendinţa tuturor producătorilor este să echipeze motocicletele în conformaţie standard cu arcuri mai moi, care satisfac o gamă mai largă de folositori, dar sunt insuficiente pentru cei care pilotează având un stil mai sportiv. Pentru aceştia, sau pentru cei mai pretenţioşi, Hyperpro a pregătit kit de arcuri progresive faţă/spate şi 2 modele de amortizoare spate, complet reglabile, atât pe compresie, cât şi pe preâncarcare, cu posibilitatea modificării înălţimii amortizorului şi a amplasării unei comenzi de la distanţă a preâncărcării.
În afară de aceste repere realizate de producătorii specializaţi, trebuie să recunosc că Yamaha şi-a făcut lecţiile şi a lansat pe piaţă o gama impresionantă de accesorii, care acoperă toate capitolele care pot fi îmbunătăţite la o motocicletă.
De la piese care permit modificarea poziţiei pilotului (manete forjate, prinderi înălţate pentru ghidon şi parbriz înalt), trecând prin cele de strictă utilitate (proiectoare pentru ceaţă cu LED, diferite soluţii de bagaje, pentru rezervor, sau genţi laterale de diferite forme şi materiale), până la cele pentru protecţia motorului şi a şasiului, toate sunt pe lista accesoriilor opţionale.
Şi pentru alte modele anterioare Yamaha a pregătit diferite opţionale, dar acum, pentru Tracer, cei din departamentul R&D s-au întrecut pe sine, punând în mare dificultate firmele producătoare de astfel de repere, prin varietatea produselor şi preţul oferit, explicat prin volumul mare.
Principalele concurente ale modelului Yamaha MT-09 Tracer sunt Honda VFR800X Crossrunner şi Triumph Tiger 800 XRX.
Faţă de aceste motociclete, Tracer conduce detaşat la câteva capitole: putere, cuplu, masă proprie, caracter sportiv, aspect exterior, gama de opţionale şi pret mult mai bun, fiind depăşita la confortul pilotului, al pasagerului şi protecţie la vânt. În ceea ce priveşte fiabilitatea celor trei modele, cred că nu mai are rost să comentez nimic, toţi cei trei producători fiind unanim recunoscuţi pentru calitatea fără cusur a produselor.
Aşadar, pentru un pilot care este interesat de o motocicletă uşor de folosit în fiecare zi, rapidă, puternică, sportivă, manevrabilă şi cu un preţ cu cel puţin 2000 euro mai puţin decât orice alt model similar, Yamaha MT-09 Tracer este propunerea mea.
Tot ce am scris până aici este valabil pentru oricare ţară din Europa şi, până în acest punct, alegerea unui model dintre cele menţionate mai sus se face analizând aspectele pur tehnice. Din păcate suntem în România şi asta ne ocupă mare parte din timpul nostru, aşa că trebuie să luăm în considerare şi aspectele pur dâmboviţene.
Cele mai importante componente în viaţa unei motociclete sunt întreţinerea şi eventualele intervenţii tehnice pe timpul folosirii. Aici situaţia distribuitorilor oficiali ai celor trei producători este complet diferită şi a evoluat surprinzător de-a lungul anilor.
În timp ce Yamaha este o prezenţă constantă pe întreg teritoriul ţării, cu magazine care sunt aceleaşi de mulţi ani, care vând mult, sau puţin (mai degrabă puţin), dar sunt aceleaşi, în permanentă şlefuire şi îmbunătăţire a nivelului serviciilor, reţeaua Honda-moto este în pragul colapsului de vreo 2 ani, practic inexistentă, iar reţeaua Triumph este mică şi, la fel ca Honda, a trecut prin mâinile a cel puţin 2 distribuitori, mai mult, sau mai puţin oficiali, fără cursuri de perfecţionare a mecanicilor, sau scule specializate.
Nu e de mirare că majoritatea celor care îşi permit să cumpere unităţi noi fac aceste achiziţii de la dealeri din alte ţări, neîncrederea în reprezentanţii locali fiind în cădere liberă.
Din fericire, Yamaha stă bine la acest capitol, adică bine faţă de ceilalţi, dar tot la nivel românesc.
Dacă aş fi în faţa unei astfel de alegeri, eu aş opta pentru MT-09 Tracer fără să ezit şi nu pentru că sunt fan Yamaha, ci pentru că are cel mai bun raport performanţe / aspect / preţ la această clasă.
Dar asta e doar părerea mea, decizia finală vă aparţine…
Articolul complet în revista Auto Motor şi Sport nr. 8 (213) din august 2015.
Foto: Radu Chindriş
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.