Când auzi “finala de Campionat Naţional”, parcă te trece un fior şi îţi închipui un mare eveniment. De fapt, totul se desfăşoară în anonimat şi nimeni nu-i bagă în seamă pe băieţi.
Ultima etapă de Campionat Naţional era cât pe ce să nu se poată desfăşura. Motivul e simplu de ghicit: nu mai erau bani. Şi pentru că nu erau bani, nimeni nu îţi închiria un circuit pe care să aibă loc concursul.
Că Federaţia Română de Motociclism stă rău cu banii, asta ştie toată lumea. Chiar nu sunt. Şi ăia care sunt, sunt cheltuiţi prost şi fără cap, sau cu rea voinţă.
Dar de ce nu se ocupă angajaţii Federaţiei să găsească locaţii în care să se poată desfăşura evenimente, pentru ca tot ei să încaseze taxe, asta nu mai ştie nimeni.
Mesajul era că nu sunt bani, adică buget zero lei şi ar fi trebuit să se găsească un circuit la care totul să fie gratis. Şi s-a găsit. Dar nu l-a găsit Federaţia, ci Trăncănici.
Mare iubitor al concursurilor de Supermoto, Răzvan Radu, cunoscut în lumea moto ca Trăncănici, este un om serios şi un bun profesionist, în ciuda poreclei sale de aurolac.
Mă mândresc cu faptul că am fost primul care i-a oferit posibilitatea să alerge în cursele de viteză pe o motoretă mai mare de 50cc, în 1998, când a mers pe una din cele două Honda RS125 pe care le aveam în echipă.
Motociclete erau puse la dispoziţie de domnul Alan Palmer, Preşedintele grupării noastre, tatăl cunoscutului campion britanic Chris Palmer, de 6 ori învingător în cursele de pe Insula Man şi, cu ajutorul lui Răzvan, echipa a câştigat Cupa Federaţiei, singura competiţie pe echipe din sezonul 1998.
Trăncănici predă cursuri de perfecţionare moto pe circuitul Academiei Titi Aur, proaspăt construit aproape de Bucureşti, lângă Crevedia.
Circuitul şi întreaga construcţie este fabuloasă, de necrezut că există aşa ceva în România, iar Titi Aur este un mare iubitor al sportului cu motor, aşa că nici nu a fost nevoie de multe explicaţii, ca să accepte imediat să gazduiască evenimentul, fără să ceară bani, chiar dacă cele două zile de funcţionare a circuitului înseamnă cheltuieli serioase.
Nu ştiu detalii, dar sunt sigur că Federaţia de Motociclism nu a făcut acelaşi lucru şi s-a lăcomit la taxe, dacă tot s-a organizat ceva pe cheltuiala lui Titi Aur.
Vestea bună a circulat rapid şi vineri, înainte de cursă, multe echipe erau prezente la circuit pentru amenajare.
Mulţumită promovării inexistente a concursului, duminică au venit la cursă câţiva oameni, apropiaţi ai concurenţilor, traseul aflându-se la numai 20 km de Bucureşti.
Nu era nevoie de bani, ci numai de puţină preocupare, pentru că agenţiile de presă preiau toate ştirile şi le transmit mai departe, dar cineva trebuie să anunţe evenimentul.
Mare păcat, pentru că totul s-a transformat într-un adevărat spectacol, curse fără miză, la care campionii erau cunoscuţi dinainte, sau cu manşe de infarct, care au hotărât campionul pe ultima sută de metri.
Pentru mine personal, cu toate că am alergat la viteză toată viaţa, spectaculoase au fost cursele de Supermoto şi atmosfera caldă din parc.
Eram obişnuit cu fiţele de la viteză, care erau şi pe timpul meu şi au rămas aceleaşi şi acum, aşa că m-a surprins plăcut prietenia dintre seniorii participanţi la cursele de Supermoto.
Învingătorul nu era greu de ghicit, pentru că seniorul Vlad Neaga, de numai 16 ani, a dominat cursele acestui sezon şi a învins în ambele manşe disputate aici.
De altfel, el a confirmat prestaţia valoroasă din acest an în cursele Campionatului European, aşa că, la sfârşitul cursei, i-am cerut şi eu un autograf, ca să fiu sigur că am de pe acum autograful viitorului Campion European.
La clasele de juniori (65cc şi 85cc) ai competiţiei de juniori, surpriza a fost una din cele două domnişoare prezente pe grila de start, ambele componente ale echipei Steaua – General Turbo.
Ştefania Băncilă, de 14 ani arăta în parc, lângă motocicletă, ca un copil frumos, cu un zâmbet cald, dar, echipată în costumul de piele şi cu casca pe cap, se transforma într-un războinic de temut, reuşind să menţină un ritm infernal în ambele manşe pe care le-a câştigat fără drept de apel, plecând prima din start şi dominând cursele de la început până la sfărşit.
Cu titlul de campion reuşit de Ştefania, Traian Mihăilescu, antrenorul clubului Steaua-General Turbo, a adunat 178 titluri de campion ale sportivilor pe care îi pregăteşte, performanţă extraordinară, imposibil de egalat, la care se adaugă 31 de ediţii câştigate ale Cupei Federaţiei de Motociclism.
Toţi sportivii merită laude şi, în cazul juniorilor, merită felicitaţi şi respectaţi părinţii lor, care fac eforturi uriaşe, fără prea multe satisfacţii şi fără recunoaştere.
Am stat de vorbă cu Ionuţ Pascotă, ca de fiecare dată când ne întâlnim şi mi-a spus câte ceva despre efortul pe care l-a făcut în acest sezon cu fiul său Patrick, a patra generaţie de piloţi ai familiei Pascotă.
Participarea juniorului la curse, a costat în 2015 mai mult decât cea a tatălui său, care a reuşit şi în acest an trei titluri de campion, al României, Bulgariei şi Europei de Est.
Impresionat de spectacolul la care a participat, de atmosfera întâlnită şi de spiritul sportiv care parcă plutea în aer, gazda noastră, Titi Aur, a petrecut întreaga zi de duminică printre sportivi, încurajând şi sfătuind tinerii, dând mâna cu cei mai bătrâni şi depănând amintiri din cariera sa, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, că este un adevărat om de sport şi, mai ales, un suflet de aur.
Mulţumim Titi Aur !
Motocicliştii te iubesc şi te respectă !
Pe Federaţie nu ! Sîc !
Campionii sezonului 2015
Juniori 3 – Patrick Pascotă
Juniori 2 – Răzvan Stănescu
Scutere – Laurenţiu Ciurescu
Supermoto 65cc – Zoltan Ordog
Supermoto 85cc – Ştefania Băncilă
Supermoto seniori – Vlad Neaga
P.S. Am făcut un reportaj filmat, care va fi transmis în emisiunea La Volan, de pe Digi 24, sâmbată 10 octombrie, de la ora 10.30 şi am scris un articol, care va fi publicat în revista Auto Motor şi Sport din luna noiembrie.
Ambele vor fi postate aici după ce vor fi transmise/publicate.