În anii ’70, orice cursă moto de viteză din Bucureşti era organizată pe circuitul devenit tradiţional de pe platforma industrială Pipera-Toboc. Totul s-a terminat în 1982.
Pentru generaţia mea, circuitul de la Toboc a fost unul de referinţă. Era considerat cel mai bun din ţară, cu linia dreaptă cea mai lată şi virajul de intrare care se putea aborda cu viteză mare.
Startul claselor 125 si 175cc pe traseul Pipera-Toboc
În afară de asta, datorită apropierii de cartiere mari, publicul era prezent întotdeauna în număr mare şi asta era foarte important pentru calitatea spectacolului. E una când alergi pe un circuit gol, nu te bagă nimeni în seamă şi, dacă câştigi, faci un tur de onoare fără să saluţi pe nimeni, în afară de comisarii de traseu şi cu totul altceva când locul geme de public.
Nu ştiu motivul real pentru care nu s-a mai putut organiza cursa moto pe acel traseu, dar îl bănuiesc: oficialităţile vremii nu mai vroiau să rişte organizând un concurs la care, în cazul unui accident major, ar fi căzut capete.
De altfel, această atitudine a rămas aceeaşi şi după 1989, poate chiar s-a amplificat, în loc să dispară.
Rezultatul a fost că nu se mai putea alerga pe Pipera-Toboc, aşa că, în 1983, cineva a găsit soluţia Glina, aproape de centura Bucureştiului.
Parcul moto “amenajat” la Glina
Ca şi în situaţia locaţiei de la Pipera-Toboc, acolo nu era nimic, adică chiar nimic, în afară de buruieni pe marginea drumului.
Asta nu neliniştea pe nimeni, pentru că eram obişnuiţi să ne amenajam parcul motoarelor la marginea trotuarului (dacă era aşa ceva).
La Glina trotuar nu era, aşa că aveam libertatea să punem motocicletele oriunde. Şi aşa am şi făcut.
Pe vremea aceea nu se prea făceau mofturi, aşa că toţi sportivii din ţară au venit şi au alergat, plăcerea concursului rămânând nealterată de noua locaţie plină de praf.
Participarea a fost impresionantă de-a lungul întregului sezon, mult peste ceea ce se întamplă azi.
E adevărat ca nu toţi cei înscrişi iniţial în Campionat participau la toate cursele, unii nu veneau deloc, dar măcar jumatate din cei de pe listă tot erau prezenţi.
La clasele de Mobra erau înscrise 13 fete, 53 piloţi la clasa Naţională (cei care participau în primul an, acum se numesc “Rookies”) şi 40 de piloţi la clasa 50 Sport.
Clasa 175cc se bucura de prezenţa vedetelor momentului: Istvan Attila Viktor, Birtalan Kalman, Ionel Pascotă, Laszlo Ferenczi, Petre Pascotă, Mihai Mezincescu, Doru Arsin şi alţi 15 piloţi.
Mihai Mezincescu pe traseul de la Glina cu motor Harley-Davidson Aermacchi 250 instalat pe cadru Yamaha
La 250cc, din cei 20-25 piloţi prezenţi la toate cursele, locurile pe podium erau disputate de aceiaşi Istvan Atilla Viktor, Ionel Pascotă, dar şi Festo Peter, Ion Jian, Costică Şerb şi Mihai Mezincescu cu noul său motor Harley-Davidson Aermacchi 250, motorul de rezervă a lui Walter Villa, Campion Mondial în 1974, ’75 şi ’76 rezultat obţinut chiar cu acest motor.
Spectacolul ajungea la apogeu când intrau în concurs clasele mari, la care erau înscrisi 14 alergători la 500cc şi câte 10 echipaje la cele două clase de ataş, cu motoare de 600cc şi 1300cc.
Echipajul Gheorghe Stancu, Nicolae Atanase din Galati, nr.15, la clasa 1300cc cu motor Wartburg, pe traseul de la Glina
Birtalan Kalman, Arpad Viktor şi Ioan Lăzărescu luptau pentru victorie la 500cc, iar echipajele Petre Popescu/Aurel Popa, respectiv fraţii Attila şi Iuliu Toth câştigau de obicei cursele de la clasele lor.
Pentru mine, anul 1983 a fost dezamăgitor, după 3 abandonuri tehnice la clasa 250cc şi o căzătura serioasă la capătul liniei drepte de la Bistriţa, loc în care motoarele depăşeau 180 km/h, incident în urma căruia mi-am luxat umărul stâng.
Podiumul de premiere la clasa 50 Sport la Bistrita, imediat dupa cazatura la 250cc. Carol Berke castigator, Laszlo Ferenczi pe locul 2, Traian Mihailescu pe 3 si eu bandajat.
Şi pentru ca totul să meargă prost, la următoarea cursa moto am avut păţania cu injecţia făcută la maşina Salvării, care m-a ţinut pe bară, fiind un calmant pe bază de morfină, poveste pe care am postat-o aici.
La Glina am alergat la 50 Sport şi la 250cc, dar, pentru că nu la toate cursele primeam diplome, nu mai ştiu cu ce rezultat am terminat cursele.
Subsemnatul la clasa 250cc, pe traseul de la Glina
Din păcate, arhiva Federaţiei Române de Motociclism este aproape inexistentă şi toate datele pe care le-am găsit după 2 zile de răsfoit dosarele de acolo nu mi-au putut completa datele lipsă din arhiva personală.
Vreau să cred că am mers bine, pentru că la start am fost pe prima linie a grilei şi în toate pozele din cursă sunt printre cei care aveau un cuvânt de spus în acea perioadă.
Startul clasei 50 Sport. Pe prima linie, de la stanga: nr.4 Stelian Sandu – IMGB, nr.2 Carol Berke – Oradea, nr.20 Traian Mihailescu – IMGB, nr.12 Tiberiu Troia – IMGB
Ce ştiu cu siguranţă este faptul că tot sezonul 1983, noi cei din echipa IMGB am încercat să obţinem titlul de Campion la clasa 50 Sport. Nu mai conta care dintre noi câştigă, trebuia să recâştigăm acel titlu, dar nu s-a putut.
Carol Berke din Oradea, care pilota una dintre motocicletele preparate de Laszlo Ferenczi, cel care avea să fie supranumit mai tarziu „Tatăl mobrelor”, a învins în 1982 şi 1983, după ce în 1981 noi reuşisem să terminăm pe primele două locuri, cu Stelian Sandu Campion şi eu pe locul 2 – Vicecampion.
Cursa clasei 50 Sport: nr.4 Stelian Sandu – IMGB, nr.12 Tiberiu Troia – IMGB, nr. 2 Carol Berke – Oradea
Oricum, indiferent de rezultat, cursa moto desfăşurată la Glina, rămâne una dintre încercările de salvare a motociclismului în Bucureşti.
După această cursă organizată lângă lanurile de porumb de la marginea Bucureştiului, a urmat o perioadă de şapte ani în care concursurile de motociclism viteză nu au mai putut fi organizate în capitală.
.
Dacă v-a plăcut povestea, mai jos puteţi găsi alte articole despre istoria curselor de motociclism din România.
Cupa Bihorul 1987 – Una dintre cele mai tari curse din viaţa mea
Fete motocicliste – primele curse de moto viteză pentru domnişoare
Curse de moto – obiceiuri dispărute – turul de recunoaştere şi salutul sportiv
Poveşti de la motocros – epoca romantică a motociclismului din România
Dacă nu aţi văzut toate testele şi cursele moto postate până acum pe blogul POVEŞTI CU MOTOARE şi pe pagina de Facebook, sau dacă vreţi să urmăriţi materialele pe care le voi posta, calea cea mai sigură este să vă abonaţi la canalul YouTube.