Sunt fan Valentino Rossi şi ăsta nu e un secret. Un alt fapt cunoscut este părerea mea despre Dani Pedrosa, care este un mare pilot, dar al cărui rol în echipa Repsol Honda eu nu îl înţeleg.
Toate astea rămân păreri personale şi toţi avem dreptul la ele, dar, când ţi se oferă şansa de a intra în boxa unei echipe de talia celei amintite, trebuie să laşi deoparte părerile personale, simpatiile şi antipatiile şi să intri în acea boxă, aşa cum bunicile noastre intrau în biserică.
Când am primit invitaţia firmei Bridgestone, făcută revistei Auto Motor şi Sport, ca singură publicaţie din Romania, m-am mirat că eu am fost cel ales.
Programul era dinainte stabilit, activităţile fiind menţionate pentru fiecare interval de 15 minute.
Pe program era menţionată vizita în boxa echipei Repsol Honda, dar am crezut că nu văd bine, sau e o greşeala.
Probabil că solicitarea ar fi fost refuzată dacă ar fi venit din partea altei organizaţii, dar singurul furnizor de cauciucuri al competiţiei, pur şi simplu nu a putut fi refuzat. Eram sigur încă de la început că vom vizita boxa într-un interval în care piloţii nu vor fi acolo, pentru că bătălia este în plină desfăşurare, tensiunea e mare şi băieţii nu trebuie să fie deranjaţi de nimic.
Aşa s-a şi întâmplat, piloţii se aflau în camioane, în camerele lor, la odihnă, între antrenamente.
Surpriza mare a fost că, odată intraţi în boxă, după ce am fost rugaţi să nu filmăm nimic, pentru că nu e voie să filmezi nicăieri, drepturile aparţinând integral proprietarului Dorna, am fost lăsaţi să umblăm liber în toată boxa, după bunul plac.
La intrare, unul dintre japonezi, care vorbea fluent engleza şi italiana (cred că era managerul de PR şi comunicare) ne-a ţinut un mic instructaj foarte politicos şi, cu multă amabilitate, ne-a rugat să nu atingem nimic altceva decât şaua motocicletelor şi să nu fotografiem sistemul de încălzire al cauciucurilor, care se afla lânga uşa boxei.
Cele două motociclete ale lui Marc Marquez erau la dispoziţia noastră, cele ale lui Dani Pedrosa se aflau după un paravan, se puteau vedea, nimeni nu lucra la ele, dar am fost rugaţi să nu le fotografiem.
Imediat am întrebat dacă şasiul este diferit faţă de cele folosite la motocicletele lui Marquez şi, puţin surprins de întrebare, japonezul mi-a răspuns că şasiul este acelaşi, carenajul este diferit, construit după dimensiunile lui Dani.
Cât timp am stat în boxă, doi oameni au stat lângă noi, dar nu ca să ne dea peste mână, ci ca să ne răspunda la orice întrebare.
În acest timp, ceilalţi membri ai echipei tehnice îşi făceau treaba la computer şi diferite dispozitive, netulburaţi, de parcă nici nu ar fi remarcat prezenţa noastră în boxă, dar nici unul dintre ei nefiind în preajma motocicletelor, loc pe care îl ocupam noi.
Trebuie să mărturisesc că am fost atât de emoţionat, aşa experimentat cum mă credeam eu, că nu am găsit nici o întrebare deşteaptă pe care s-o pun tehnicienilor, ca să aflu vreun mare secret al echipei oficiale Honda.
M-am învârtit vreo 15 minute în jurul motocicletelor lui Marquez şi, numai de jenă nu am făcut 1000 de fotografii, pentru că toţi cei din boxă au fost cât se poate de amabili şi culmea, la plecare, ei ne-au mulţumit pentru vizită.
Am ieşit din boxă trecând printre cele doua camioane în care se relaxau piloţii, sub privirile invidioase a câtorva zeci de oameni, care aveau toţi aceleaşi acreditări ca ale noastre atârnate de gât şi care pândeau momentul în care Marc, sau Dani urmau să străbata vreo 10 metri pe jos, de la camion până la boxă.
Stăteau acolo doar ca să-i vadă pe cei doi şi nimeni nu-şi putea imagina că ar putea intra în boxa, lânga motociclete.