Şcolile de şoferi existente în România pregătesc cursanţii numai pentru obţinerea carnetului de conducere. În rest, fiecare se descurcă cum poate…
Din păcate, fraza de mai sus nu este doar o părere personală, ci este o tristă realitate din România.
Cauzele sunt multe şi complicate: legislaţia depăşită şi normele imbecile de punere în aplicare a legilor, modul în care se obţine licenţa de instructor şi pregătirea slabă a instructorilor, zgârcenia cursanţilor explicată de lipsa banilor pe de o parte şi lăcomia proprietarilor de şcoli pe de altă parte şi aş putea continua până mâine…
Rezultatul acestei nefericite stări de lucruri este o serie de generaţii de proaspeţi motociclişti, despre care până şi poliţiştii au început să spună că sunt “donatori de organe”.
Mă bucur că s-a generalizat folosirea acestui termen folosit de mine înca de acum vreo 30 ani. Nu pot pretinde că sunt inventatorul acestei sintagme, dar, cu siguranţă sunt unul dintre pionierii folosirii lui în România.
În această situaţie, orice om cu ceva mai multă iniţiativă poate porni o mică afacere legată de specializare în pilotajul moto de vreun fel: enduro, circuit, de stradă. Dacă are pregătirea necesară pentru a instrui pe alţii, sau nu, asta contează mai puţin, de vreme ce găseşte clienţii dispuşi să se lase instruiţi.
Cel mai tare exemplu l-am văzut de curând, când un tip cu mult tupeu a scos la pregătire pe circuit o grupă destul de mare de cursanţi, el însuşi (instructorul) având carnet de conducere de 1 an.
Hotărât lucru, RideX este cu totul altceva.
Matei Albulescu este prietenul meu de mulţi ani şi este un mare iubitor al motocicletei.
A transformat moftul folosirii motocicletei într-o pasiune arzătoare, ducând-o la un nivel superior şi transformând totul într-un mod de viaţă.
Nu sunt lozinci, sau vorbe sforăitoare.
După mai bine de 10 ani într-o funcţie de conducere la Porsche, Matei a lăsat totul în urmă şi a hotărât să facă ceea ce îi place mai mult, să se dedice motocicletei şi motociclismului.
Câţi dintre cei care citesc acest material ar fi avut curajul să facă asta ?
Îţi trebuie un strop de nebunie pentru o astfel de decizie, iar eu îl inţeleg pe deplin, pentru că am făcut acelaşi lucru. Şi nu odată, ci de două ori…
Şi pentru că Matei este educat să faca totul ca un profesionist, aşa a şi făcut. A investit serios în pregătirea proprie, urmând cursuri de perfecţionare moto în California şi în Germania, cunoscut fiind faptul că în aceste două parţi ale lumii, şcolile de pregătire pentru motociclişti sunt cele mai bune.
Am participat la primul curs al acestei şcoli şi am venit disciplinat, cu motocicleta, integrându-ma în program, ca orice cursant obişnuit.
Pentru început, instructorul Matei ne-a explicat ce urmareşte prin aceste cursuri şi cum este structurată pregătirea în module, după care a trecut direct la partea teoretică a cursului, ilustrând schematic la tablă.
Partea practică a continuat gradat şi am observat pe feţele cursanţilor că toate aceste etape chiar sunt utile, pentru că păreau solicitaţi serios.
Metoda folosită este inspirată din tehnicile de perfecţionare folosite de şcolile americane, care îmi sunt bine cunoscute, pentru că le-am folosit cu 10 ani în urmă la şcoala mea, care a funcţionat între 2004-2008 (o simplă căutare pe Google lămureşte totul – Şcoala Moto TT).
În afară de şcolarizare pentru mersul pe stradă, există modul de perfecţionare pentru mersul pe teren accidentat, curs pentru doamne şi domnişoare şi urmează curs pentru copii.
Nu intenţionez să intru în detalii, toate informaţiile se pot găsi pe site-ul scolii – www.ridex.ro.
Rolul meu este simplu: trebuie să vă asigur că RideX este un curs de perfecţionare bine structurat şi util pentru toţi cei care au intrat în posesia unui carnet de conducere şi atât.
O fac cu toata responsabilitatea, pentru că nu pot dezinforma câteva sute de oameni care au făcut şcoala cu mine, câteva mii care citesc acest blog, sau câteva sute de mii care m-au urmărit pe circuite timp de 20 de ani.
Faptul că toate cursurile absolvite de Matei şi mica avere cheltuită nu-i permit să activeze în România ca instructor pentru categoria A, nu este decât încă o dovadă a neputinţei şi strâmbăciunii societăţii în care ne zbatem (era să spun “în care trăim” şi ar fi fost o greseală).
Nici unul dintre instructorii abilitaţi în activitate nu a avut parte de o astfel de pregătire şi, cu toate astea, ei sunt cei care au voie să pregătească generaţii de nepricepuţi, una după alta, oameni obişnuiţi care îşi doresc să meargă pe motocicletă, dar nu îşi permit o pregătire adevărată.