1995 – Echipa inainte de plecarea lui Mark
Chiar dacă la majoritatea claselor soarta Campionatului era cunoscută, în cursa 125cc învingătorul avea să se hotărască la Caransebeş şi titlul de Campion depindea de rezultatul pe care urma să-l obţină pilotul din echipa noastră.
Înainte de ultima etapă, lider al clasamentului general era colegul nostru de echipă Mark Raymond Caslin, singurul pilot britanic care a evoluat vreodată în Campionatul românesc.
El conducea cu 64 puncte, urmat de Gyorgy Pakai cu 60 puncte şi Tănase Drăghici cu 54 puncte.
În acel an, punctajul era diferit faţă de cel folosit azi, adică 20, 17, 15, 13, şamd.
Socoteala era simplă: pentru a pierde titlul de Campion, Mark trebuia să termine cu două locuri în spatele lui Gyury şi, pentru că Mark nu mergea rău, dar nu putea să-i bată pe Gyury si pe Tase, care aveau experienţă net superioară, decizia îi aparţinea lui Tase, dacă îl depăşea, sau nu pe Mark.
Surpriza a fost absenţa lui Mark, care a fost nevoit să se reântoarcă în Anglia pentru o problemă de familie, renunţând la un posibil titlu de Campion al României.
Lucru la motociclete, in parc, inainte de cursa
Chiar dacă liderul clasamentului lipsea, situaţia nu era lămurită, pentru că domnul Alan Palmer, preşedintele clubului nostru, unchiul lui Mark şi proprietarul motocicletei Honda Palmer 125, a insistat ca motocicleta să nu stea pe margine, ci să fie folosită.
Sarcina mi-a revenit mie, pentru că tot eu începusem sezonul în şaua aceleiaşi motociclete şi Alan dorea să arate valoarea motorului, pe care evoluase fiul său, Chris Palmer, de 6 ori învingător în celebra cursa TT de pe Insula Man.
Chiar dacă eram şi sunt foarte bun prieten cu Tase, victoriile nu se prea fac cadou, mai ales pentru că Tase încă nu era în echipa noastră. Avea să devină în sezonul următor, dar încă nu ştiam asta, aşa că nu am avut de ales şi am fost obligat să dau tot ce pot şi să câştig cursa, victorie care i-a adus titlul de Campion lui Gyury.