TIBERIU TROIA

Motocicletele cu atas au farmecul lor aparte, iar modelul Ural cu atas are multi admiratori in Romania.

Experienta mea cu motoarele cu atas este destul de limitata, pentru ca, inca de la primele incercari, am avut un accident. Este adevarat ca si cele 60 kg ale pilotului au ajutat putin la asta, dar evenimentul m-a descurajat, asa ca am ramas la solo.

Ca sa fiu obiectiv si sa apreciez la justa valoare motocicleta cu atas, am invitat un specialist al domeniului, pe Mos Pedala, prietenul meu care a construit o motocicleta de plictiseala.

Mos Pedala, mecanic renumit, este in acelasi timp un motociclist experimentat, care a incercat o gama larga de modele, lucrand de-a lungul anilor la mai multe companii importatoare de motociclete.
Pentru ca este insistent, la un moment dat al vietii sale de motociclist, Mos Pedala a avut 7 (sapte) Ural cu atas in acelasi timp.

Evident ca asta a insemnat multi kilometri parcursi cu atas, ceea ce este o cu totul alta treaba decat mersul cu motocicleta solo.

Din cauza faptului ca stilul de pilotaj este diferit si unele din manevrele necesare pe motocicletele cu atas sunt exact invers fata de solo, la competitii este interzis ca acelasi pilot sa participe simultan la curse de solo si de atas.
In Romania atasul a avut o adevarata traditie si s-a bucurat de succes mai ales la sate, din simplul motiv ca se putea fura de pe camp mai mult cu atasul, decat cu motocicleta solo.

Ultimul import serios de motociclete cu atas a avut loc in anii 1975-’76, cand s-au adus prin Cooperatie 600 bucati IJ Planeta 3 cu atas.

Daca adaugam la acesti unitati cele 2500 CZ-uri 175cc si 250cc si mai luam in calcul ca toate aceste 3100 de motociclete s-au vandut in acesti 2 ani, aflam ca recordul de vanzare al motocicletelor noi s-a stabilit in tara noastra in acei ani, motocicletele cu atas reprezentand aproape 20% din totalul unitatilor.
In momentul in care ne-am hotarat sa facem filmarea cu Uralul, m-am gandit la acele motociclete IJ cu atas, motoarele anilor ’70, dar am descoperit cu surprindere o cu totul alta calitate.

Noul Ural cu atas a fost lucrat cu multa atentie, iar unele piese care erau mai greu de realizat, au fost inlocuite cu cele mai performante repere din industrie.
Ma refer la franele Brembo si la carburatoarele Keihin.
In uzinele din spatiul sovietic, era o adevarata traditie sa se copieze piese si sa fie prezentate ca repere comuniste, chiar daca erau copiate in intregime, eventual sters numele producatorului adevarat.

De data aceasta, nu a fost copiat nimic si nici nu au incercat sa inventeze apa calda, ci, pur si simplu, au instalat piesele adevarate. Acest lucru a dus la cresterea pretului motocicletei, dar a imbunatatit considerabil calitatea oferita.

In afara de reperele de calitate prezente pe noul Ural cu atas, producatorul a acordat atentie detaliilor, astfel incat am gasit un atas nou, bine finisat, cu tapiterie cocheta si confortabila. Vechea “barca” pe care taranii o foloseau doar la transportul verzei furate de pe camp, s-a transformat intr-o solutie comoda pentru pasager.
Pretul final al acestei motociclete este in jur de 13.000 EURO, in functie de echipamentele de pe motocicleta si unele dotari optionale disponibile.

Poate ca pare mult, pentru o motocicleta ruseasca, dar, avand toate cele mentionate mai sus, ea nu mai este chiar ruseasca si, din pacate, nu prea avem cu ce produs sa o comparam.

In acest moment, nici un producator important de motociclete nu ofera varianta de motor cu atas, astfel incat numai firmele care se ocupa cu constructia artizanala produc asa ceva, pretul acestor produse fiind cel putin dublu fata de Ural.

Material prezentat la Digi24, in rubrica moto a emisiunii “La volan” din 25 mai 2013.