In ultima vreme, e o moda sa recomanzi altora carti de pe net, pe care poate nici nu le-ai vazut, nu mai zic de citit…
Eu va recomand carti din biblioteca mea.
azi, in ciclul “Campioni mondiali GP” – Giacomo Agostini.
De-a lungul anilor, au existat mari sportivi, piloti de motociclism, care au entuziasmat publicul si au stabilit recorduri greu de egalat.
Pe unii dintre ei am avut marele noroc sa-i intalnesc la diverse evenimente moto din lumea larga.
Toti gigantii pe care ii voi prezenta au fost si sunt in continuare exemple de urmat pentru toti pilotii in activitate.
Merita sa cititi si sa aflati mai multe despre cei care faceau spectacol cu multi ani in urma.
Fiul unui industrias bogat, Giacomo Agostini a jucat rolul fiului ratacitor, care, in pofida opozitiei tatalui sau, a inceput sa participe la curse moto, reusind inca de la inceput sa cucereasca titlul de campion al Italiei la 175 cmc. A repetat performanta in anul urmator, alergand la o clasa mai mare, reusind si un fantastic loc 4, la etapa de GP gazduita de Italia la Monza.
Primul pas fusese facut in circuitul mondial de GP (devenit mai tarziu MotoGP). Reusita din primul sezon alergat in intregime, anul 1965, cand Giacomo a terminat pe locul secund si vicecampion mondial la 350 si 500 cmc, a reprezentat delimitarea motociclismului de viteza in niste perioade foarte clare: inainte de Agostini, perioada Agostini si cea de dupa.
De aici incolo, totul se rezuma la date statistice, greu de inteles, imposibil de repetat, demne de admiratie si respect:
– 15 titluri de campion mondial;
– cate sapte titluri consecutive la 350 si 500 cmc;
– 5 ani consecutivi in care a reusit victoria la doua clase simultan;
– 122 curse GP castigate;
– 10 victorii in cursa TT din Insula Man;
– primul campionat mondial cucerit la 500 cmc cu motor in doi timpi
– ultima victorie din cariera a reprezentat in acelasi timp, ultima victorie la 500 cmc pentru firma MV Agusta si pentru motoarele in patru timpi.
Pentru noi poate ca sunt cifre, date statistice, dar pentru marele Giacomo, supranumit AGO, toate acestea au facut ca el sa fie idolatrizat in Italia.
Zi de zi, in fiecare zi, cu greu poate merge pe strada, fiind oprit permanent de oamenii care vor sa faca fotografii cu omul-legenda, care il felicita pentru niste victorii de acum 35 ani, vii in memoria tuturor celor din peninsula. Ar merita sa ramana si in memoria noastra…
Am fost suficient de norocos sa il intalnesc si eu, la cateva evenimente la care am participat, fiind invitat de MV Agusta. Nu am putut sa rezist si l-am rugat sa facem cate o fotografie, de fiecare data cand l-am intalnit. Nu s-a suparat, pentru ca nu refuza pe nimeni si are rabdare cu toti cei care isi viseaza o amintire legata de idolul lor, asa cum am fost si eu.
Cu Giacomo Agostini – noiembrie 2009